10 aprilie 2016

Rugăciuni în cinstea Divinei Îndurări

„Iubirea lui Dumnezeu este floarea, iar îndurarea este rodul ei”.
Rugăciune la Isus preamilostiv
O, Isuse, prietenul inimii mele, Tu ești singurul meu refugiu, salvarea mea în furtunile vieții, odihna mea în greutățile lumii.
Tu ești pentru mine pacea în ispite, sprijinul în orele triste și biruință în lupta ce o duc pentru a aduce suflete în Împărăția Ta. Numai Tu poți să înțelegi cât de mult suferă un suflet care se convertește, care tinde la sfințenie.
Tu neâncetat ne ierți, ne înalți și ne înveți cum să te iubim mai mult!
De aceea, Isuse, mă încred în Tine!

Consfințire la Isus preamilostiv
Preamilostive Isuse, eu mă consfințesc cu totul și pentru totdeauna Ție. Ajută-mă să devin un adevărat instrument al îndurării Tale.
<< O, Preasfântă Inimă a lui Isus, din care a țâșnit sânge și apă ca izvor de îndurare pentru noi, mă încred în Tine >> Amin.

Rugăciune prin mijlocirea Sfintei Faustina
O, Isuse, care ai făcut din Sfânta Faustina adoratoarea și ucenica infinitei Tale Îndurări, dăruiește-mi prin mijlocirea ei harul de care am nevoie.....și fă să primesc întotdeauna cu iubire voința Ta preasfântă.
Ca păcătos ce sunt care aleargă la Tine, am dreptul la milostivirea Ta, după cum Tu însuți ai asigurat-o pe Sfânta Faustina, și unesc voința mea de a deveni mai bun cu întreaga viață de jertfă și de dăruire a slujitoarei Tale.
Răsplătește, te rog, virtuțile sale și ajută mizeria mea, primind această rugăciune pe care ți-o prezint cu toată încrederea ce o am în bunătatea Ta și în mijlocirea ei. Amin.

Sub ocrotirea Îndurării Tale
Sub ocrotirea Îndurării Tale, alerg, o, Doamne plin de iubire și bunătate.
Deși sunt mizerabil și păcătos, mă încred în îndurarea Ta, deoarece Tu ești Părintele îndurărilor și Dumnezeul alinărilor (2Cor. 1,3), de care niciodată nu s-a auzit să se spună că ai fi părăsit o inimă plină de încredere în îndurarea Ta. Amin

06 aprilie 2016

Litania Divinei Îndurări

Doamne, miluiește-ne.
Cristoase, miluiește-ne.
Doamne, miluiește-ne.
Cristoase, auzi-ne.
Cristoase, ascultă-ne.

Tată din Cer, Dumnezeule,     miluiește-ne pe noi!
Fiule, răscumpărătorul lumii, Dumnezeule,    miluiește-ne pe noi!
Duhule Sfânt, Dumnezeule,    miluiește-ne pe noi!
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu,     miluiește-ne pe noi!

Îndurarea lui Dumnezeu,
care izvorăști din sânul Tatălui,    mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
însușirea supremă a dumnezeirii,  mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
mister de nepătruns, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
izvor care țâșnești din misterul Sfintei Treimi, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
pe care nicio minte omenească, 
nici îngerească, nu o poate înțelege, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
izvorul vieții și al fericirii noastre, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
mai sublimă decât Cerurile, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
izvor de uluitoare minuni, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
care îmbrățișezi întregul univers, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
care ai coborât în lume, în persoana Cuvântului întrupat, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
care ai izvorât din rana deschisă a Inimii lui Isus, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
cuprinsă în Inima lui Isus pentru noi
și mai ales pentru păcătoși, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
de nepătruns în instituirea Euharistiei, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
care ai întemeiat Sfânta Biserică, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
care ai rânduit Taina Botezului, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
care ne mântuiești prin Isus Cristos, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
care ne însoțești în timpul vieții, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
care ne îmbrățișezi mai ales în ceasul morții, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
care ne dăruiești viața veșnică, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
care ne călăuzești în fiecare clipă a vieții, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
care ne ferești de focul Iadului, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
care convertești pe păcătoșii cei mai împietriți, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
minunată pentru îngeri și neânțeleasă de sfinți, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
de nepătruns în toate Tainele divine, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
care ne alini orice durere, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
izvorul fericirii și bucuriei noastre, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
care din nimic ne-ai chemat la viață, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
în care sunt cuprinse toate lucrările mâinilor Tale, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
care încoronezi tot ceea ce există și va exista, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
în care toți suntem cufundați, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
odihna plăcută a inimilor necăjite, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu
în care inimile se odihnesc
și cele înfricoșate își găsesc pacea, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
desfătare și extaz al sufletelor sfinte, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu,
nădejdea unică a celor deznădăjduiți, mă încred în Tine!

Îndurarea lui Dumnezeu, 
care ne-ai dăruit-o pe Mama Ta
ca Mamă a noastră, mă încred în Tine!

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra Ta păcatele lumii, 
iartă-ne, Doamne.

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra Ta păcatele lumii, 
ascultă-ne, Doamne.

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra Ta păcatele lumii,
miluiește-ne pe noi.

Să ne rugăm : 

Veșnice Dumnezeule, a cărui îndurare este infinită și în care comoara compasiunii este nesecată, privește spre noi cu bunătate și fă să crească în noi îndurarea Ta, pentru ca în momentele grele să nu ne pierdem nădejdea, ci, plini de încredere, să ne supunem voinței Tale preasfinte, plină de iubire și de îndurare. Amin.

03 aprilie 2016

Sărbătoarea Divinei Îndurări Sărbătoarea Milostivirii Divine Duminica Divinei Îndurări

Sărbătoarea Divinei Îndurări Sărbătoarea Milostivirii Divine Duminica Divinei Îndurări
Papa Ioan Paul al II-lea spunea: „E necesar ca omenirea să se lase atinsă și pătrunsă de Duhul pe care Cristos îl dăruiește. Duhul este acela care vindecă rănile inimii, îndepărtează obstacolele ce ne învrăjbesc și ne separă de Dumnezeu. El este cel care ne redă iubirea de Dumnezeu și de aproapele. Este important să primim în întregime mesajul care ne vine de la Cuvântul lui Dumnezeu în această a doua Duminică de Paști care, de acum înainte, în toată Biserica, se va numi << Duminica Divinei Îndurări >>".

Spune Isus:

„Ce știți să-mi spuneți despre sărbătoarea îndurării Mele? Aproape nimic. Până și aceia care trebuie să învețe lumea despre îndurarea Mea nu o cunosc îndeajuns" (145).
„Această sărbătoare a ieșit din marea Mea îndurare și este confirmată de abisul harurilor Mele. Oricine crede și se încrede în îndurarea Mea o va dobândi" (174).
„Doresc să fie o sărbătoare a îndurării, iar imaginea pe care o vei picta să fie binecuvântată în mod solemn în prima duminică de după Paști; în această duminică trebuie să fie Sărbătoarea Îndurării Mele. Niciun suflet nu va găsi dreptate și liniște până când nu va veni cu încredere la îndurarea Mea și, de aceea, prima duminică după Paști trebuie să fie sărbătoarea îndurării, iar preoții în ziua aceea trebuie să vorbească sufletelor despre marea și nepătrunsa Mea îndurare" (227).

„Copila Mea, vorbește tuturor oamenilor despre infinita Mea îndurare. Doresc ca sărbătoarea îndurării să fie adăpost și refugiu pentru toate sufletele și mai ales pentru sărmanii păcătoși. În ziua aceea, izvorul îndurării Mele va fi deschis și voi revărsa multe haruri asupra sufletelor care se vor apropia de acest izvor divin. Acele suflete care se vor spovedi și împărtăși, vor primi iertarea totală a păcatelor și a pedepselor pentru păcatele săvârșite. Nimănui să nu-i fie frică să se apropie de Mine, chiar dacă păcatele sale sunt foarte grave, căci îndurarea Mea este atât de mare, încât nicio minte omenească sau îngerească nu va reuși vreodată să o înțeleagă. Tot ceea ce există a ieșit din izvorul îndurării Mele. Omenirea nu va afla pace până când nu se va întoarce la izvorul îndurării Mele" (267).

„Fiica Mea, dacă prin tine cer tuturor oamenilor cultul îndurării Mele, tu trebuie să fii prima care să te încrezi deplin în îndurarea Mea. De aceea, cer de la tine acte de îndurare, care trebuie să fie săvârșite și hrănite din iubire față de Mine. Trebuie să fii mereu milostivă față de aproapele, căci nu poate să existe nicio scuză în această privință.
Iată care sunt cele trei moduri de manifestare a milostivirii față de aproapele: 1) fapta concretă, 2) cuvântul și 3) rugăciunea.
În acestea se află plinătatea îndurării și dovada de netăgăduit a iubirii față de Mine. În felul acesta sufletul preamărește și cinstește îndurarea Mea. Da, prima duminică după Paști este sărbătoarea îndurării, dar trebuie să dovediți și voi îndurarea prin fapte concrete și cer să se aducă cult îndurării Mele prin celebrarea solemnă a acestei sărbători și prin venerarea imaginii care a fost pictată. Prin această imagine voi acorda multe haruri sufletelor, amintind tuturor exigențele îndurării Mele, deoarece chiar și credința cea mai puternică nu folosește la nimic fără faptele bune" (277-278).

„Deși am suferit mult pentru întreaga omenire, totuși mai există multe suflete care pier și se osândesc. De aceea, vreau să le mai acord o șansă prin această sărbătoare a îndurării Mele, căci, dacă nu vor adora îndurarea Mea, se vor osândi. Vorbește sufletelor despre marea Mea îndurare, căci se apropie ziua teribilă a dreptății Mele" (345).
„Doresc să acord iertarea totală a păcatelor acelor suflete care se vor spovedi și împărtăși în ziua sărbătorii îndurării Mele" (381).

„Ia și scrie: Înainte să vin ca Judecător drept, vin ca Rege al îndurării. Înainte să vină ziua judecății, va fi dat oamenilor acest semn în cer: se va stinge orice lumină pe cer și va fi un mare întuneric pe tot pământul. Atunci va apărea pe cer semnul Crucii și din locul unde mâinile și picioarele Mântuitorului au fost prinse în cuie, vor ieși mari lumini care pentru un timp vor lumina pământul. Aceasta se va întâmpla înainte de ultima zi" (44).

„Fiica Mea, vorbește-le preoților de îndurarea Mea de nepătruns. Văpăile îndurării mă consumă: vreau să le revărs asupra sufletelor, însă ele nu vor să creadă în Bunătatea Mea" (95).
„Fiica Mea, chiar dacă uneori nu simți prezența Mea, să nu-ți fie frică de nimic, căci Eu sunt cu tine. Smerenia ta mă face să cobor de pe tronul Meu ceresc ca să mă unesc mai strâns cu tine" (381).
„Privește abisul îndurării Mele și cinstește și preamărește această îndurare a Mea. Vreau să mă dăruiesc sufletelor. Doresc suflete, fiica Mea. În ziua sărbătorii Mele, sărbătoarea îndurării, vei străbate lumea întreagă și vei conduce sufletele batjocorâte la izvorul îndurării Mele. Eu le voi tămădui și le voi întări" (104).
„Inima Mea se bucură de titlul << îndurare >>. Vestește că Îndurarea este cea mai mare însușire a lui Dumnezeu. Toate înfăptuirile mâinilor Mele sunt încoronate de îndurare.
Doresc ca preoții să vestească și să răspândească marea Mea îndurare tuturor sufletelor păcătoșilor. Păcătosului să nu-i fie frică să se apropie de Mine. Ah, cât de mult mă rănește neâncrederea unui suflet! Un astfel de suflet recunoaște că sunt sfânt și drept și totuși nu crede că Eu sunt milostiv, deoarece nu are încredere în bunătatea Mea. Chiar și diavolii admiră dreptatea Mea, dar nu cred în bunătatea Mea" (132-133).

Iată ce a făgăduit Isus celor care vor proclama îndurarea Sa: „Pe cei care vor proclama marea Mea îndurare, Eu însumi îi voi ocroti în ceasul morții ca pe slava Mea și, chiar dacă păcatele lor vor fi negre ca noaptea, atunci când un păcătos va recurge la îndurarea Mea, îmi aduce cea mai mare slavă și este o laudă adusă Pătimirii Mele.
Când un suflet preamărește Bunătatea Mea, atunci satana tremură și fuge în fundul iadului. Față de sufletele care vor recurge la îndurarea Mea, împreună cu cele care o preamăresc și o fac cunoscută, în ceasul morții lor, Eu mă voi purta cu ele după îndurarea Mea infinită.
Inima Mea este îndurerată, deoarece sufletele alese nu înțeleg cât este de mare îndurarea Mea. Raporturile lor cu Mine sunt într-un oarecare sens o manifestare a neâncrederii.
Oh! cât de mult îmi rănesc Inima prin acest comportament! Amintiți-vă de Pătimirea Mea și, dacă nu credeți cuvintelor Mele, cel puțin credeți Rănilor Mele" (161).

„Văpăile îndurării Mele mă consumă și vreau să le revărs asupra tuturor sufletelor. Neâncrederea sufletelor îmi sfâșie Inima, mai ales neâncrederea sufletelor consacrate. Deși iubirea Mea nu se sfârșește niciodată, aceste suflete nu au încredere în Mine.
Nici măcar moartea Mea pe cruce nu a fost îndeajuns pentru ele, dar vai de acele suflete care abuzează de ea!" (26-27).
„Doresc ca tu să cunoști și mai profund iubirea înflăcărată a Inimii Mele față de toate sufletele și o vei înțelege mai bine atunci cănd vei medita Pătimirea Mea. Imploră îndurarea Mea pentru păcătoși; doresc mântuirea lor.

Când vei recita această rugăciune, cu inimă căită și cu credință, pentru un păcătos, Eu îi voi dărui harul convertirii.
Iată rugăciunea:
<< O, Preasfântă Inimă a lui Isus, din care a țâșnit sânge și apă ca izvor de îndurare pentru noi, mă încred în Tine >>" (99).
crucea ce va apare la sfârșitul lumii din care ies mari lumini din locul unde mâinile și picioarele Mântuitorului au fost prinse în cuie imagine animată gif
                              copie html > tablou bord > gadget > javascript
Cifrele din paranteze reprezintă numărul paginii din Jurnalul Sfintei Faustina Kowalska, Ed. Libreria Editrice Vaticana 1997, de unde sunt luate textele.

02 aprilie 2016

Sfânta Faustina Kowalska, darul lui Dumnezeu pentru timpul nostru

Sfânta Faustina Kowalska
Cu adevărat mare este bucuria de a vesti întregii Biserici, ca pe un dar al lui Dumnezeu pentru timpul nostru, viața și mărturia Sf. Faustina Kowalska, o umilă fiică poloneză din secolul al XX-lea.
În perioada dintre cele două războaie mondiale, Cristos i-a încredințat mesajul său despre îndurare.
Cei care-și amintesc, și, care au fost ca martori sau părtași ai evenimentelor acelor ani și ai suferințelor crunte trăite de milioane de oameni, își dau seama cât de necesar era mesajul îndurării. Iată ce-i spunea Isus, Sorei Faustina: „Omenirea nu va afla pace până când nu se va adresa cu încredere Îndurării Divine" (132)1. Prin opera călugăriței poloneze acest mesaj, care nu este un mesaj nou, dar care poate fi considerat un dar special de iluminare, ne ajută să trăim cu mai multă intensitate Evanghelia timpului pascal, pentru a-l oferi ca pe o rază de lumină omenirii din timpul nostru.

A avut o viaţă interioară profundă, o devoţiune specială pentru Neprihănita Fecioară, faţă de Euharistie şi Spovadă; a avut viziuni mistice şi a experimentat stigmate ascunse. Aceste experienţe mistice şi le-a notat într-un jurnal ca o proclamare a iubirii lui Dumnezeu care a fost publicat sub titlul Milostivirea Divină în sufletul meu sau Micul Jurnal.

Sfânta Faustina „pare" să nu fi făcut lucruri deosebite în viață, care să trezească interes și admirație. Nu a reușit să termine școala generală, muncea cu ziua, iar în mănăstire a lucrat la bucătărie, în grădină și la poartă.
Viața ei, la prima vedere, părea monotonă. Zilele erau la fel, cu același ritm de lucru și rugăciune.
Însă tocmai sub această aparență a normalității se ascundea o viață profund spirituală. Cea mai mare dorință a ei, încă de copilă, era să devină sfântă.
Mărturia vieții și apostolatul Sfintei Faustina arată cum trebuie să se îndeplinească misiunea de a proclama și de a transpune în viață taina îndurării lui Dumnezeu, propusă de Sfântul Părinte Papa în enciclica sa „Dives in misericordia".

Sfânta Faustina Kowalska s-a născut în anul 1905 la Glogowiec, lângă Lodz, în Polonia, dintr-o familie săracă, fiind al treilea copil din cei zece.
Încă de mică, îi plăcea să se roage, să lucreze, să asculte și să fie alături de cei mai nevoiași decât dânsa.

A urmat doar trei ani de școală, iar de la vârsta de șaisprezece ani a început să lucreze pe la familii înstărite. La douăzeci de ani, a intrat în Congregația Surorilor Fericitei Fecioare Maria a Îndurării, unde și-a trăit ultimii săi treisprezece ani de viață cu numele de Maria Faustina.

A fost un exemplu de desăvârșire creștinească atât datorită simplității sale, cât și din cauza nevoilor lumii contemporane, care suferea tot mai mult de disperare, confuzie, frică...arătând prin viața ei, în mod viu, existența îndurării divine.
Viaţa i-a fost un şir de greutăţi şi suferinţe pe care le-a îndurat şi depăşit prin forţa credinţei, din dragoste înflăcărată pentru Dumnezeu şi pentru suflete pentru care s-a sacrificat în mod eroic.

Sora Faustina moare la vârsta de 33 de ani, răpusă de tuberculoză și de numeroase suferințe, acceptate de bunăvoie ca jertfă pentru întoarcerea păcătoșilor.
Sf. Părinte PP Ioan Paul al II-lea a numit-o darul lui Dumnezeu pentru timpurile noastre şi a catalogat Jurnalul ei drept Evanghelie a milostivirii scrisă din perspectiva secolului al XX-lea.
Este beatificată la 12 aprilie 1993 și apoi canonizată la 30 aprilie 2000, în Duminica a doua a Paștelui (dominica in Albis), de către Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea.

Note biografice:

Sora Faustina, apostolă a Milostivirii Divine, se numără astăzi printre cei mai cunoscuţi sfinţi ai Bisericii. Prin ea, Domnul Isus transmite lumii marele mesaj al milostivirii lui Dumnezeu şi indică modelul desăvârşirii creştine bazat pe cunoaşterea misterului milostivirii Divine şi pe corespunderea la această milostivire anticipată a lui Dumnezeu printr-o atitudine de încredere în El şi de milostivire faţă de aproapele.
S-a născut la 25 august 1905, a treia din cei zece copii ai lui Stanisław şi Marianna Kowalski, ţărani din satul Głogowiec, din Polonia. Încă de la vârsta de şapte ani simţise glasul vocaţiei în suflet, dar pentru că părinţii nu erau de acord ca ea să intre în mănăstire, se străduia s-o înăbuşe în lăuntrul său. Totuşi, presată de viziunea lui Cristos în suferinţă, a plecat la Varşovia unde, la 1 august 1925, a intrat în Congregaţia Surorilor Sfintei Fecioare a Milostivirii. A trăit în călugărie treisprezece ani, îndeplinind funcţiile de bucătăreasă, grădinăreasă şi portăreasă în diferite case ale Congregaţiei, cel mai mult timp la Cracovia, Vilnius şi Płock.

Anii pe care i-a petrecut în mănăstire au abundat în haruri extraordinare: revelaţii, viziuni, stigmate ascunse, participare la pătimirea Domnului, darul bilocaţiei, al citirii în sufletele omeneşti, al profeţiei şi darul, atât de puţin frecvent, al logodnei şi căsătoriei mistice. Contactul viu cu Dumnezeu, cu Preasfânta Mamă a lui Dumnezeu, cu îngerii, cu sfinţii, cu sufletele din Purgatoriu, tot acest univers supranatural era pentru ea adevărat şi real ca acela pe care îl percepea cu simţurile.

Sora Faustina a fost aleasă de Domnul Isus ca secretară şi apostolă a milostivirii Sale, ca prin ea să transmită lumii un mare mesaj. Misiunea Sorei Faustina – rezumată în câteva cuvinte – constă în a proclama lumii adevărul biblic al credinţei cu privire la iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru fiecare persoană, prin mărturia vieţii, faptei, cuvântului şi rugăciunii. În acest scop, Domnul Isus a transmis prin ea noi forme ale cultului Milostivirii Divine:
- Icoana lui Isus Milostiv cu inscripţia Isuse, mă încred în Tine,
- Sărbătoarea Milostivirii Divine,
- Rozariul Milostivirii Divine
- şi rugăciunea din momentul morţii pe cruce, la ora 15, numită ora Milostivirii.

De aceste forme, precum şi de răspândirea onorării Milostivirii, a legat mari promisiuni, cu condiţia unei autentice practici a acestei devoţiuni, adică în spiritul încrederii în Dumnezeu şi al practicării prin fapte a iubirii faţă de aproapele.
Din carisma sfintei Surori Faustina şi din experienţa sa mistică s-a născut în Biserică Mişcarea Apostolică a Milostivirii Divine, care continuă misiunea sa profetică. Astăzi, această mişcare, cuprinde milioane de oameni din întreaga lume: congregaţii călugăreşti şi mănăstiri, institute laice, pustnici, preoţi, confrerii, asociaţii, diferite comunităţi de apostoli ai Milostivirii Divine şi persoane care îşi asumă individual sarcina de a face prezentă în Biserică şi în lume iubirea milostivă a lui Dumnezeu faţă de om.

Misiunea profetică a sfintei Surori Faustina este consemnată în Micul Jurnal al său, scris la cererea expresă a Domnului Isus, precum şi a confesorilor săi.
În acesta, ea a notat cu fidelitate toate cuvintele Domnului Isus şi a descris întâlnirile sufletului său cu El.
Chinuită de boală şi de diferitele suferinţe pe care le îndura ca pe un sacrificiu benevol pentru păcătoşi, Sora Faustina a murit la Cracovia, la 5 octombrie 1938, la vârsta de numai 33 de ani. La 18 aprilie 1993, în Piaţa Sfântul Petru din Roma, Sfântul Părinte Ioan Paul II a procedat la beatificarea Sorei Faustina, iar la 30 aprilie 2000, la canonizarea sa.

Moaştele sfintei Surori Faustina se odihnesc în capela mănăstirii sub celebra icoană dătătoare de haruri a lui Isus Milostiv de la Sanctuarul Milostivirii Divine din Cracovia, dar şi in alte aşezăminte din lume, printre care: Catedrala Sf. Iosif şi Biserica Popa Chiţu din Bucureşti. (Sr. M. Elzbieta Siepak ZMBM - Congregaţia Surorilor Sfintei Fecioare a Milostivirii – Varşovia, Polonia)

Cifrele din paranteză reprezintă numărul paginii din Jurnalul Sfintei Faustina Kowalska, Ed. Libreria Editrice Vaticana 1997, de unde sunt luate textele.