26 februarie 2017

Scrieri ale Mons. Bacciarini pentru Surorile din Compania Sfânta Tereza

scrisoare imagine gif
SCRIERI ȘI GÂNDURI ALE MONSENIORULUI BACCIARINI PENTRU SURORILE DIN COMPANIA SFÂNTA TEREZA
26.12.1927
Ați venit pentru a auzi un cuvânt. Vi-l spun cu plăcere.
Mi se pare că după Seminarul Diecezan, nici o altă operă nu merită atât de mult sprijinul episcopului precum Compania Sfânta Tereza – pentru că doar Dumnezeu măsoară binele pe care îl face o companie.

Trei lucruri:
1. Necesitatea unei Companii ca aceasta
Până în vremea Sfântului Vincent de Paul, în Biserica lui Dumnezeu nu erau surori care trăiau în afara clauzurii. Sfântul Vincent a trăit în acele timpuri în care în Franța calviniștii și hughenoții își răspândeau erorile și amenințau credința unor popoare întregi. Pentru a pune o stavilă acestui fluviu ...... Sf. Tereza a spus ...... carmelul, Sf. Francisc de Sales – congregația vizitandinelor. Sf. Vincent de Paul: este bună rugăciunea, penitența din mănăstiri ...... este bună ... . Dar dacă am opune protestanților spectacolul carității creștine? Iată fiicele Carității. Și i se spunea Sfântului Vincent de Paul: "nu s-a mai văzut ca surori să trăiască afară ...... " și Sfântul răspundea: "Vox tempori, vox Dei ". De fapt, după aceea, congregațiile de caritate s-au înmulțit ... .
Apoi a venit secolul nostru: statul liberal, statul fără Dumnezeu. Iată nevoia de congregații dedicate învățământului (surorile Menzingen, Ursulinele, Surorile Neprihănitei din Ivrea, Marcelinele și multe altele).
Au venit apoi aceste timpuri ale noastre, acelea în care trăim noi. Iată necredința care invadează poporul, indiferența religioasă, iată păgânismul în moravuri, iată mai ales teribila amenințare a presei proaste. Papa, pentru a învinge aceste rele, a spus: clerul nu mai ajunge, este nevoie să fie formați apostoli din laicatul masculin, din laicatul feminin ...... Împărăția lui Dumnezeu cu exemplul, cu cuvântul, cu presa, cu facerea de bine, cu toate noile posibilități ale Acțiunii Catolice, și acest apostolat înflorește în Asociații. Cine nu vede ce bine este dacă apar Congregații în ajutorul acestui apostolat alături de Asociații?

Pentru a cita exemple aproape de noi: la Fribourg surorile Sf. Petru Canisio ...... sunt 4 – presă. Cine nu vede serviciul pe care îl fac? Opera Sf. Augustin: Orbene; opera Sf. Tereza apare în ajutorul Acțiunii Catolice în Ticino – un pluton de suflete religioase în slujba Episcopului pentru Acțiunea Catolică.
Uniunea Feminină nu ar putea să facă ce facem noi?
Imposibil, pentru că:
a) Persoanele din Uniune trăiesc în familie – numai în timpul liber se consacră Uniunii; persoanele din Companie lasă familia și se consacră în întregime.
Cine nu vede că pot să facă un bine mai mare?
b) Conducătoarele pe care le avem astăzi sunt zeloase ...... dar dacă mâine sunt înlocuite cu persoane care nu au același zel? În Compania care apare nu este ușor ca ... .
c) Spiritul care însuflețește conducătoarele este bun ... dar dacă mâine nu ar mai respecta directivele ...... în timp ce Compania se obligă cu vot ...... la ascultare. Pentru aceasta, și pentru alte motive, este necesar, și voi ar trebui să fiți convinse de asta ... .
Pentru aceasta a început ... . Și Dumnezeu a dat dovezi care ne fac să ne gândim că El o vrea.

2. Meritul celor dintâi
a) Trebuie să vă gândiți că persoanele trec, congregațiile rămân.
Benedictinele există de 1500 de ani. Puteți să vă gândiți la binele făcut în 15 secole? meritul principal urcă în trecut la cele dintâi persoane generoase care ...... dacă nu erau ele, nu era ordinul benedictinelor.
b) Trebuie să vă gândiți la sacrificiul pe care l-au făcut primele ... . Don Guanella la Pianello – primele surori ...... au fost luate în râs, numite nebune.
c) Sunt incomodate în toate – nu au casă proprie – trebuie să se adapteze să stea cât mai bine posibil unde au fost puse. Trebuie să facă totul, până la serviciile cele mai de jos. Nu au nici satisfacția de a avea o regulă precisă, după care să se conducă ... .
d) Au deasupra capului sabia lui Damocles care este aceasta: "Și dacă Compania nu reușește? Ce va fi cu noi, ce impresie vom face în fața lumii..." Sunt motivele care fac să se vadă sacrificiul pe care îl fac cele care ..... cele dintâi ........ acum, dacă este mare sacrificiul, este mare meritul. Cele care vor veni după voi, vor avea merit, dar coroana lor nu va fi ca a voastră.

Veți spune: Și dacă nu va reuși cu adevărat? Dacă vor lipsi persoanele care acum susțin acea congregație nouă? Congregațiile nu sunt o lucrare a oamenilor, ci a lui Dumnezeu. Mari Martigny, fondatoarea S.G. ale lui Isus a murit după ce abia le-a adunat pe cele dintâi.
Totuși ..... Don Guanella și congregația sa, cardinalul Ferrari abia a văzut apărând congregația sa ... . Totuși ..... Deci Dumnezeu v-a chemat primele. Acest gând trebuie să vă facă să izbucniți de bucurie:
- chemate primele la o lucrare destinată unui atât de mare bine
- chemate să suferiți pentru Isus
- celor dintâi le rezervă haruri speciale: Când luați Sfânta Împărtășanie, amintiți-vă că Isus vine cu o plăcere deosebită pentru că sunteți primele, și este de ajuns acest gând pentru a vă face să tresăriți de bucurie în fiecare ceas al zilei.

3. Îndatoririle celor dintâi
a) Mare credință în Dumnezeu, ca și credința lui Avram. Pe congregațiile care se nasc, Dumnezeu le încearcă ca aurul în foc. Permite să fie cernute de critici, de opoziții. Permite să se afle în sărăcie, în neajunsuri. Permite să rămână în întuneric în privința viitorului lor ... . Permite ca vocațiile să întârzie să vină. Permite să existe din acelea care vin, apoi pleacă, spre descurajarea celor care rămân. De ce permite Dumnezeu acestea? Pentru că cere încredere în El – o credință care spune: "în ciuda criticii, a opoziției, în ciuda sărăciei, a nesiguranței viitorului, eu am încredere în Dumnezeu, lucrarea este a lui".
b) O mare puritate de conștiință
c) Un mare spirit de rugăciune, în special euharistică. Veți spune: Avem atât de puțin timp (Parohul de Ars)
d) O mare detașare de părinți: detașarea de cei dragi ai noștri este unul din cele mai mari sacrificii. Dumnezeu o cere tuturor sufletelor chemate cu vocații speciale la lucrările slavei sale. Amintiți-vă de Francisca de Chantal: era chemată să fie prima vizitandină; fiul său i-a stat la ușă spunând: "Dacă vrei, etc." Cât de mult a putut iubirea lui Dumnezeu asupra Sfintei Francisca încât a făcut aceasta. Gândiți-vă ce sacrificiu! Sf. Francesco Saverio și bătrâna lui mamă! Gândiți-vă ce sacrificiu! Sf. Tereza și tatăl ei. A fugit.
Din aceste exemple vedeți cum Dumnezeu cere neapărat acest sacrificiu. Isus ne-a dat exemplu în această privință ( la templu când Sf. Fecioară "nesciebatis").

Observați că detașare nu înseamnă a vă uita părinții, a fi reci, indiferente cu ei. Înseamnă doar că trebuie – din iubire pentru Dumnezeu – să renunțați la casă, la prezența părinților, dispuse chiar să nu-i mai vedeți pe pământ, dacă Dumnezeu ar cere-o. Dar deocamdată, Dumnezeu nu vă cere să stați pentru totdeauna departe de cei dragi ai voștri – deci în practică comportați-vă astfel:
Rugați-vă pentru cei dragi ai voștri. Scrieți-le din când în când și cu afecțiune, astfel încât să vadă că faptul că sunteți departe nu stinge în voi datoria de surori bune sau de rude. Faceți-le o vizită, dar cât mai scurtă posibil. Dacă ei vă vizitează cu toată bunăvoința, iubirea, afecțiunea, primiți-i, dar totul să fie scurt. Acest spirit de detașare va atrage atâtea haruri ... .
e) Mare iubire
f) Mare umilință. Mai ales acea umilință care vă face să fiți dispuse chiar și pentru treburile cele mai umile ale Congregației. În această privință există exemple foarte frumoase. Primii tovarăși ai Sfântului Ignațiu se întreceau în a-și fura cele mai mici posturi (Canisio)
g) Muncă
h) Prozelitism : a) lăsați pretutindeni impresie bună
b) mereu mulțumite
c) vorbiți de norocul de a fi dedicate apostolatului

SĂRBĂTOAREA MAICII DOMNULUI 1929
1. V-am chemat aici pentru că este sărbătoarea Sfintei Fecioare și, pentru că nu am putut să vin eu să vă aduc binecuvântarea sa, am vrut să veniți voi pentru a o primi. După divina ocrotire din partea Inimii lui Isus, nu există, pentru mica Companie a Sfintei Tereza, o protecție mai plăcută, mai afectuoasă, mai dragă ca cea a Sfintei Fecioare. Și sărbătorile Sfintei Fecioare trebuie totdeauna să umple cu duioșie și de bucurie mica familie a Sfintei Tereza a Pruncului Isus, familie care trebuie să se distingă printr-o deosebită devoțiune față de Sfânta Fecioară, trebuie să se încredințeze întru totul acestei dulci Mame, cu acea încredere și cu acea iubire cu care i se încredința Sfânta Tereza a Pruncului Isus.

2. Ultima dată când ați venit aici erați patru, astăzi cinci. Îi dau binecuvântarea noii venite pe care Dumnezeu a condus-o la voi. Îi doresc să poată găsi în Companie calea adevăratei sale sfințiri și terenul unui mare apostolat pentru suflete! Să poată Dumnezeu să facă din ea una din pietrele din capul unghiului, pe care se înalță această instituție a Sfintei Tereza! Să poată Dumnezeu să facă din ea o victimă generoasă a iubirii sale, pentru că adevărate victime trebuie să fie acele norocoase pe care Dumnezeu le chiamă printre primele în această Companie! Și exemplul său să poată atrage în Companie alte vocații bune și prețioase.

3. Acum sunteți singure: bunele surori au plecat. Aceste surori au arătat multă virtute pentru că este extrem de greu ca niște călugărițe, legate de o regulă și crescute cu obiceiurile comunității lor, să se adapteze să lucreze cu persoane care nu sunt surorile lor, și virtutea lor a ieșit cu atât mai mult în relief cu cât la Secretariat ele, având într-un fel o poziție inferioară față de cea a voastră, au rămas cu toate acestea credincioase locului lor pentru o lungă perioadă de timp, și, cred, ar mai fi rămas. Aceste surori v-au dat deci un exemplu de iubire și de umilință edificator.

În plus, ele au ajutat Compania să se prezinte publicului și să se afirme în fața publicului; fără ajutorul surorilor, Compania nu ar fi putut să facă ceea ce a făcut în acest timp. De aceea, aceste surori merită recunoștința voastră; însoțiți-le cu recunoștința voastră și printre persoanele care au construit Compania scrieți și numele acestor umile surori, pentru ca cele care vor veni după voi să-și aducă aminte de ele ca de un exemplu de virtute.

4. Acum, repet, sunteți singure, adică începeți mica, dar adevărata comunitate a Companiei Sfânta Tereza a Pruncului Isus. Țin foarte mult să începeți foarte bine.
5. Și pentru a începe bine trebuie să aveți înainte de toate convingerea intimă că și voi sunteți călugărițe, sunteți surori, cel puțin dacă nu sunteți astăzi cu totul, veți fi mâine.

Ce înseamnă Soră?
Soră înseamnă un suflet consacrat lui Dumnezeu cu voturile sfinte ale curăției, ale ascultării, ale sărăciei, și trăind după o regulă împreună cu comunitatea sa. Acum ați depus votul de curăție care este legătura de aur care vă leagă de Domnul, de Isus care paște între crinii fecioriei și ai purității. În curând, veți depune voturile de ascultare și de sărăcie: astfel nunta sfântă cu Isus Cristos va fi completă. În plus, aveți o regulă care stabilește bazele Companiei, cu un mic regulament care vă reglementează viața și durata zilei. Și mai mult încă, voi formați o singură comunitate, fără deosebire între voi, în afară de cea care vă este superioară și căreia îi datorați ascultare. În afară de această deosebire, sunteți surori având aceleași dorințe, aceleași drepturi. Se adaugă la toate acestea dependența de Episcopul diecezan și de Delegatul său, cel care completează deocamdată mica voastră conducere religioasă. Astfel că, atunci când veți fi făcut voturile de ascultare și de sărăcie, veți fi călugărițe în adevăratul sens al cuvântului.

O să spuneți: dar cine ne va forma în continuare în spirit religios?
1. Înainte de toate, nu uitați că aveți un mare învățător. "Vos vocatis" a spus Isus, amintiți-vă deci că aveți în Isus Euharisticul un mare și dumnezeiesc maestru de Spirit. Iubiți-l pe Isus: dați-i inima întreagă, fără rezerve: El va fi primul învățător care vă va forma spiritual în sens religios.
Am citit în aceste zile viața Idei Matei, moartă la 13 ian 1927. A fost delegata administrativă a U.F.C.I. Modul de viață pe care l-a dus în ultimii ani ai existenței sale are multă asemănare cu viața pe care trebuie să o ducă o membră a Companiei Sfânta Tereza a Pruncului Isus. Doresc să vă procurați această viață și să o citiți cât mai repede posibil – cred că va face un mare bine spiritului vostru – cum mi-a făcut și mie. Nu era deci o călugăriță în adevăratul sens al cuvântului, dar avea un spirit religios foarte înalt și foarte profund. Și m-am întrebat: "Oare cum a putut acest suflet care a trăit mereu în mijlocul lumii și în tranzacții și afaceri materiale, să dobândească atâta înălțare spirituală?" Secretul se află chiar în jurnalul Idei Matei, unde scrie repetat:"Dăruiți-i inima lui Isus, dar dăruiți-i-o în întregime fără rezerve: apoi Isus va acționa El." Și așa este cu adevărat.

Vă amintiți de începuturile Congregației Fiicelor Carității a lui Vincent de Paul? Sfântul care voia să îmbrățișeze lumea cu zelul său, avea puțin timp de dedicat formării surorilor sale. Le dăduse o regulă, le-a încurajat să se sacrifice total pentru Isus Cristos, pentru suflete și apoi le-a trimis în spitale, în misiuni, chiar și pe câmpurile de bătaie, printre răniți, printre focurile de tun și sângele muribunzilor și al răniților. Din când în când, Sfântul Fondator apărea în mijlocul comunității surorilor sale: le aduna în Capelă și începea cu ele un dialog cam așa: Voi, surori care sunteți acolo în spate, spuneți ce gândiți despre virtutea ascultării? Și voi surori care sunteți în față sau pe banca aceea ... spuneți ce credeți voi despre sărăcia religioasă? despre spiritul de sacrificiu pe care trebuie să-l aibă o mireasă a lui Isus Cristos? și așa mai departe ... . Și acele surori răspundeau cele mai frumoase lucruri, cele mai sfinte, cele mai profunde ... așa încât Sfântul Fondator se emoționa din cauza aceasta până la lacrimi și îngenunchia apoi pentru a-i mulțumi lui Isus Cristos care se dovedea a fi un Învățător atât de eficace pentru acele prime surori generoase.

Ca să spunem adevărul, Isus va fi primul vostru Învățător. Iubiți-l mult, și aceasta înseamnă să retezați legăturile pământești și să vă dăruiți Inimii lui Isus. Faceți acest lucru și apoi ascultați-l pe Isus: ascultați-l la Sfânta Liturghie și ascultați-l în vizita euharistică, ascultați-l în meditație, ascultați-l mai ales în Sfânta Împărtășanie, ascultați-l în inspirațiile sale neâncetate și veți învăța de la Isus toate lucrurile dumnezeiești pe care acum nu le știți: veți învăța mai ales să iubiți crucea, umilirile, durerea. În acest punct decisiv se întâlnesc iubirea lui Dumnezeu și egoismul nostru. Dați-mi un suflet care să ajungă să cunoască valoarea divină a crucii, a durerii, a umilirilor, dați-mi un suflet care nu numai că cunoaște, dar și iubește crucea, durerea, umilirile: acest suflet va fi cea mai bună călugăriță pentru că este capabil să suporte totul din Iubire pentru Isus Cristos și să bea tăcând, singur, dar cu bucurie, chiar și potirul cel mai amar pentru Isus Cristos și pentru Împărăția lui și pentru sufletele sale. Încredințați-vă deci lui Isus, cu mare credință, cu încredere luminată și mai ales cu iubire luminată.

2. Dar prin aceasta nu vreau să spun că trebuie să se lase la o parte mijloacele de formare religioasă stabilite de Biserică. Dimpotrivă, este absolut necesar să se recurgă și la aceste mijloace. Și aceste mijloace sunt:
a) Regula voastră, care este scurtă, dar fixează cu claritate scopurile și condițiile vieții voastre religioase. Examinați-o bine, și pătrundeți-o bine în fiecare din punctele ei și conformați-vă ei viața voastră. Regula este steaua polară a unei Călugărițe.
b) Pe lângă regulă, Regulamentul este și el scurt – și aproape în formă de schiță. Peste puțin timp sperăm să vi-l dăm mai precis și mai complet. Și regulamentul este un mare mijloc de formare religioasă. Într-o zi, Sfântul Paul de Alcanaara a fost întrebat: după dumneavoastră, care este cel mai bun mijloc pentru a ajunge la perfecțiune? Și acel sfânt care trăia în pocăință, ascuns, în umilință a răspuns: "Cel mai bun mijloc pentru a ajunge la perfecțiunea creștină este acela de a o practica." Și eu vă voi spune: "Cel mai bun mijloc de formare religioasă este fidelitatea față de mica voastră regulă și față de micul vostru Regulament."

c) Sfintele Exerciții anuale (sunteți puține, dar va trebui să se găsească modalitatea ca în fiecare an să fie făcute pentru voi Sfintele Exerciții).
d) Conferințele din când în când, compuse de cineva care cunoaște Compania. Conferințele fac un mare bine. Îmi amintesc că don Guanella le recomanda continuu pentru Congregațiile sale care se nășteau. Dar nu totdeauna era posibil. Așa și pentru voi, în această privință trebuie să postiți un pic, dar harul lui Dumnezeu va suplini.
e) Am spus că pentru a începe bine mica voastră viață de comunitate este necesar să fiți convinse că sunteți adevărate călugărițe, deși nu aveți haina lor. Dar nu ajunge. Trebuie să căutați să îmbălsămați de îndată comunitatea voastră cu aceste trei virtuți speciale:

1) Virtutea ascultării :
Nu faceți nimic fără să depindeți de superioara voastră. Spiritul de independență este ciuma comunității și este drumul cel mai periculos pe care poate să se pună un suflet religios. Țineți bine minte acest cuvânt. Și țineți minte că diavolul știe aceste lucruri foarte bine și de aceea va face totul pentru a vă determina să acționați fără dependența cuvenită. Nu vă lăsați niciodată înșelate de îngerul întunericului care a devenit astfel pentru că s-a răzvrătit contra ascultării și a dependenței. Urmați totdeauna calea ascultării și a dependenței care este calea păcii, calea harului, calea lui Dumnezeu. În mod firesc, această bună și sfântă dependență de Superioară atrage după sine încrederea în Superioară – mai precis să nu aveți secrete față de Superioară, să vă deschideți cu sinceritate, cu încredere, aș spune cu abandonare. Dumnezeu răsplătește această încredere cu o mare recompensă – o răsplătește pentru că este rodul umilinței, este rodul acelui spirit de copilărie (spirituală) care a fost comoara Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Și acest cuvânt țineți-l minte. Cunosc o comunitate religioasă care se distinge în mod clar prin acest spirit de dependență și de încredere față de propria Superioară. Dumnezeu binecuvântează acea comunitate în mod evident. Spiritul religios înflorește aici în modul cel mai încurajator. De s-ar putea forma și în Compania Sf. Tereza chiar de la început și de s-ar menține ca tradiție constantă dependența și încrederea față de Superioară pe care Dumnezeu o pune în fruntea Comunității.

2) Virtutea iubirii
Să nu aveți simpatie față de una sau alta dintre voi. Iubiți-vă toate în același grad, în Domnul, în Preasfânta sa Inimă. Dacă cineva simte simpatie specială față de o soră, această simpatie nu trebuie să fie arătată, trebuie să fie mortificată și trecută sub tăcere în numele unei iubiri căreia nimic nu i se poate refuza, iubirea lui Dumnezeu, iubirea lui Isus. Dacă există defecte, asperități de caracter, trebuie să știți să suportați. Dacă se întâmplă să suferiți umilințe, trebuie să știți să le primiți cu tărie. Și astfel de ocazii vor veni negreșit. Chiar dacă ar intra în Companie numai suflete perfecte, numai caractere bune și blânde, Dumnezeu permite să existe de asemenea contrarietăți, neânțelegeri, umiliri, și prin aceasta să dea tuturor și fiecăreia prilejul de a se sfinți, prilejul de a suferi, prilejul de a se jertfi pentru suflete. Vreți un mijloc radical de a practica iubirea ca sfinții, ca Sfânta Tereza a Pruncului Isus? Învățați să iubiți Crucea, durerea, interdicțiile. Atunci veți avea mereu buzele surâzătoare față de toate surorile voastre – chiar și atunci când sângerează amorul propriu și când plânge inima. Atunci veți alerga de atâtea ori în gând la Tabernacol pentru a-i spune lui Isus: "Mulțumesc, Isuse, pentru acest cuvânt nepoliticos – mulțumesc pentru această umilire – mulțumesc pentru această privațiune – sunt bucuroasă să fac din aceasta o jertfă pentru suflete și pentru Împărăția ta!" Acesta este secretul cel mai sigur pentru a păstra iubirea. Când sufletele care compun o comunitate sunt de această calitate, iubirea nu va pieri din acea comunitate.

3) Detașarea de părinți
Nu există și nu poate exista viață religioasă fără detașare de părinți. Isus Cristos a recomandat iubirea față de părinți și chiar de multe ori. Dar a recomandat și detașarea de părinți. Și această detașare, Isus o cere de la acei pe care îi cheamă să-l urmeze pe calea Sfaturilor evanghelice. Pentru ei a spus: "Am venit să despart fiul și fiica de tată și de mamă, și de frați, și de surori. Cine îi iubește pe tatăl și pe mama sa mai mult decât pe mine nu este demn de mine." Biserica, fidelă interpretă a gândirii lui Isus Cristos, a pus totdeauna ca condiție absolut necesară a vieții religioase detașarea de părinți. Pustnicii din vechime nu îi mai vedeau pe părinți, îi salutau înainte de a se îngropa în singurătate și în ermitaje: părinții nu îi mai revedeau decât în Paradis. Când au venit călugării care trăiau viața de comunitate, ei primeau vizite, dar nu mai mergeau niciodată la casa părintească. Când au venit ordinele feminine, Fecioarele Sfintei Angela, Augustinienele, Benedictinele, Biserica a stabilit clauzura. Părinții își vor vedea fiica în spatele unor gratii, nu altfel, nici chiar când mureau. Clauzura există încă. Pare un lucru dur, dar trebuie să ne gândim că Biserica lui Isus Cristos a făcut și face acest lucru, și îl face interpretând gândul lui Isus.

Când au venit ordinele active (Sf. Vincent de Paul, fiicele Sfintei Inimi, ale Sofiei Barat, etc.), Biserica a dat această regulă: nu pot să trăiască în clauzură, trebuie să trăiască în lume, dar nu vor călca pragul caselor lor, decât la moartea părinților sau pentru alte foarte grave obligații de familie. Cam aceasta este regula care este în vigoare în congregațiile active, care au fost probate și confirmate la Roma. Compania Sfânta Tereza deocamdată nu este supusă Romei, ci episcopului diecezan, oricare ar fi el și oricum s-ar numi. Dar chiar și episcopul nu scutește și nu va scuti de regula de detașare față de părinți. De aceea, și în acest punct să fiți dispuse să faceți de bună voie ceea ce va vrea de la voi regula. La început o anumită larghețe, dar apoi va trebui să aveți indicații severe privind mersul în familie. Veți spune: "dar dacă această Companie se formează ca una nouă, nu s-ar putea pune pe o bază un pic mai largă, astfel încât să fie îngăduit să se meargă și să se vină de acasă cu o anumită ușurință?... ."

Ascultați:
Detașarea de familie este un mare mijloc de detașare de lume și de toate lucrurile ei: este un mare impuls dat perfecțiunii și iubirii lui Dumnezeu; este și un mare mijloc de reculegere, este un ajutor incalculabil pentru a menține spiritul de rugăciune, de unire cu Dumnezeu ... sau dacă voi vreți o Companie care să-și țină piciorul în doi pantofi, să fie un pic a lui Dumnezeu și un pic a lumii, un pic a lui Isus Cristos și un pic a familiei, un pic dedicată intereselor sufletelor și un pic pierdută în fleacurile pământului – dacă vreți, spun, o astfel de Companie, în ceea ce mă privește nu aș fi mișcat un deget, nu aș fi rostit un cuvânt. O astfel de Companie ar fi fost destinată să dispară, și să dispară în mod josnic în scurt timp. Prin aceasta nu vreau să condamn mersul vostru în familie, dacă era la început, regula nu era cu totul aplicabilă și deci nu trebuie să se facă caz de trecut. Dar în viitor, trebuie, spun eu, să restrângeți cu mare severitate plecările în familie. Îmi împreun mâinile pentru a-l ruga pe Dumnezeu să vă dea forța de a face sacrificiul – așa cum i-a dat Sfintei Tereza a Pruncului Isus forța de a-l părăsi pe bătrânul ei tată și pe surorile ei, de a-i părăsi cu inima zdrobită, dar cu sufletu susținut de forța lui Dumnezeu. Numai așa și nu altfel se poate fonda o instituție, și numai așa și nu altfel în această instituție vă veți putea sfinți și veți putea să sfințiți în același timp nenumărate suflete. Nu mai lungesc vorba – bucurați-vă mereu în Domnul, binecuvântați-l în fiecare clipă pentru că v-a dat o vocație atât de prețioasă și rugați-vă pentru mine. La Sfânta Liturghie nu încetez să-i mulțumesc lui Isus și să țin prezentă Compania voastră care se naște.
Deo Gratias!

2 noiembrie 1929
V-am chemat aici pentru a vă spune un lucru care îmi stă la inimă.
Când în august trecut v-am redactat regulile micii Companii născânde, s-a spus că deja în acest an sau la începutul noului an s-ar putea depune voturile. Dar acum sunt informat că una dintre voi pleacă luni dimineață la Palagnedra pentru un curs de Economie domestică și va fi absentă până la Crăciun. O alta va pleca la începutul lui ianuarie la același curs. Aceste împrejurări fac imposibilă intenția de a depune voturile religioase în acest an. Voturile sunt de importanță foarte mare: trebuie să faceți înainte un curs de Sfinte exerciții, o instruire specială ca să știți bine ce se face când se depun voturile. La aceste exerciții trebuie ca toate surorile să fie prezente – este evident acest lucru pentru o sută de motive. Deci, dacă nu este posibilă prezența tuturor, nu este posibil să vă gândiți să depuneți voturile. Și de aceea va fi bine să amânăm pentru o perioadă în care se pot ține Sfintele Exerciții în toată tihna, fără alte preocupări. Când va fi aceasta, nu pot s-o spun acum, deși este foarte vie dorința mea să vă văd unite cu Domnul nostru prin intermediul voturilor.

O să spuneți: Dar așa se amână prea mult!
a) Cine merge încet ajunge departe.
b) Lucrările lui Dumnezeu cer totdeauna mult timp. Am recitit în acest zile viața lui Don Bosco. Știți cum au început fiicele Auxiliare ale Mariei? La Morbeso (mic sat din Astigiano) un bun paroh – Don Pestarino - "a adunat împreună câteva tinere pentru lucrările din parohie." Nu trăiau în comunitate. Aceasta în 1856. Câțiva ani mai târziu, două au învățat croitoria, au început să învețe pe altele să coase: la aceste două s-au adăugat altele – au fost 7. Cu aceste 7 a început viața de comunitate. Don Bosco l-a întâlnit pe Don Pestarino în tren, a aflat despre ce este vorba și a spus: "Cu acestea șapte eu voi începe Congregația Fiicelor Auxiliare ale Mariei." Într-adevăr, s-a dus să le viziteze – a început să le înflăcăreze cu conferințele sale, a dat regula cu voturi și la 5 august 1872 a dat veșmântul: erau 15. De atunci a început Congregația Fiicelor Mariei Auxiliare. A fost nevoie de șaisprezece ani de pregătire și de noviciat.

Deci, în privința acestor Exerciții putem să așteptăm și noi (nu câțiva ani, ci doar câteva luni). Deci, curaj. În aceste luni de așteptare, încercați, cu ajutorul lui Dumnezeu, să practicați, să trăiți regula care v-a fost dată. Primul cuvânt pe care Don Bosco l-a spus surorilor sale a fost acesta: "Să fiți fidele regulei pe care v-am dat-o și veți vedea crescând prodigios numărul vostru" (acum sunt 6000). Noi nu aspirăm la atât, dar este sigur că dacă voi veți fi fidele Regulei, nu vă vor lipsi vocațiile bune. Am citit regulamentul de viață al unei surori de-a voastră Auxiliare. Dacă Compania Sf. Tereza va putea să-și creeze în jur un mare număr de Auxiliare de acest fel, dacă va putea să răspândească ici și colo în dieceză un mare număr de astfel de suflete de adevărată viață interioară, nu va fi aceasta o mare slavă pentru Domnul și o mare binecuvântare pentru Dieceză? Deci, curaj! În privința regulilor care v-au fost date, poate veți fi găsit lucruri care la început pot să vă sperie un pic. În reguli vi se propune programul maxim. Adică programul adevăratei sfințenii. Mai ales acolo unde se spune că surorile va trebui să iubească suferința și să nu se sature niciodată să sufere pentru Domnul, să sufere în suflet, să sufere în trup, să sufere umiliri, observații, mustrări, să sufere în special ceea ce Sfânta Tereza a Pruncului Isus numea exilul inimii, "adică să te vezi ca lăsată de-o parte, să te vezi neconsiderată, neglijată, ca grăuntele de praf care nu se vede, ba chiar este călcat în picioare."

Peste toate aceste pot să vă provoace un sentiment de teamă, dar nu dați ascultare fricii. Cu Domnul nu trebuie ca lucrurile să fie făcute pe jumătate: trebuie să ne propunem să-l iubim cu toate puterile până la Calvar, până în vârf. Chiar dacă nu vom ajunge acolo. Dumnezeu va fi mulțumit de efortul nostru. Dar efort trebuie să fie, și trebuie să fie zilnic. Isus vă face un mare har chemându-vă în Companie. Corespundeți acestei chemări fiind toate în întregime ale lui Isus. Nu cu mult timp în urmă vorbeam cu mama uneia din voi și o felicitam pentru că a dat o fiică Domnului. Mi-a spus: sunt foarte bucuroasă, numai fiica mea să corespundă harului. Ce cuvânt minunat! Corespundeți harului făcându-vă sfinte, cu adevărat sfinte.

Voturile
Trebuie să vă gândiți înainte de toate că voturile sunt necesare, indinspensabile. Nu este posibil să rezistăm împreună. O comunitate fără voturi este destinată pieirii. De aceea, dacă Compania Sfânta Tereza nu ar avea la bază voturile religioase, eu nu aș face nici un pas pentru a o susține. Aș abandona-o destinului ei. Deci dacă voturile sunt necesare, dacă sunt condiția indispensabilă pentru ca Compania să trăiască și să facă bine, nu priviți voturile cu neâncredere, priviți-le cu iubire și doriți-le din tot sufletul. Apoi trebuie să vă gândiți că cele trei virtuți – sărăcie, ascultare, curăție – trebuie deja să le urmați în virtutea Evangheliei însăși a lui Isus Cristos. Voturile nu sunt decât un mijloc pentru a vă ajuta să urmați mai bine aceste virtuți divine: deci să nu vă înspăimânte voturile. Mai ales trebuie să vă gândiți că Domnul care vă cheamă la nunta lui dumnezeiască cu voturi sfinte vă va da harul în abundență, în supraabundență pentru a respecta voturile. Vă va da harul de a vă face să înțelegeți bine și să iubiți voturile ca pe comoara voastră, fericirea voastră cea mai mare. Mergeți să-i spuneți unei surori: "Ești soră, dar de azi înainte ești soră fără voturi". Acea soră va prefera mai degrabă să moară, decât să audă un astfel de cuvânt, îi va părea că o lovitură dătătoare de moarte o separă de Isus Cristos cu care s-a unit cu legătura Sfintelor Voturi.

Deci nu vă temeți. Voturile vor fi fericirea voastră. Desigur, diavolul nu va întârzia să facă să apară în jurul vostru greutăți. Dacă diavolul nu ar face nimic împotriva Companiei, nu ar mai fi diavol, pregătiți-vă deci pentru încercări mult mai dure. Dar harul lui Dumnezeu va învinge totul. În încheiere vă voi face trei recomandări.
Prima recomandare este pentru acelea care, peste puțin timp, vor pleca la cursurile de economie. Acestor două le recomand să respecte cât mai bine posibil Regula, deși vor fi singure și departe. În special, fidelitate față de meditație, liturghie, împărtășanie, vizită euharistică, Sf. Rozariu, examen de conștiință. Scrieți des superioarei voastre. Recomand bunul exemplu. Amintiți-vă că de bunul vostru exemplu depinde onoarea Companiei! De bunul vostru exemplu depind poate vocațiile bune din Companie. Apoi, exemplu bun în îmbrăcăminte, îmbrăcate deci cu toată modestia, potrivit Regulei. Haină închisă la gât și lungă. Îmi amintesc primii ani ai Uniunii feminine – cea care vorbea era bine îmbrăcată. Un paroh: "vorbește bine, dar nu o vreau. Să mi se trimită una care să vorbească mai puțin bine, dar care să dea exemplu de îmbrăcăminte modestă, pentru că exemplul este cel care învață." Deci, bun exemplu. Pentru aceste două oițe, o mențiune specială la Sfânta Liturghie.

A doua recomandare este pentru acelea care în zilele de sărbătoare pleacă la Oratoriul de la Besso. Și acestora le sunt profund recunoscător pentru că este un apostolat foarte prețios, cu totul propriu Companiei. Desigur, costă mult pentru că de multe ori fetițele corespund puțin așteptărilor. Costă pentru că trebuie să vă faceți fetițe cu fetițele. Faceți-o de bună voie pentru Domnul, pentru suflete. Don Bosco la cincizeci de ani se juca cu bara. Sfântul Filip, Sfântul Francesco Saverio. Faceți-vă curaj, deci. În fiecare duminică seara vă întoarceți cu un mănunchi de merite și de bine.

Tuturor. Am amintit de Fiicele Mariei Ajutătoare. Primele două erau croitorese. Au început cu această intenție: fiecare împunsătură pe care o făceam să fie un act de iubire față de Dumnezeu! Ce cuvânt profund! Iubirea pentru Dumnezeu este cea care însuflețește operele, le dă valoare la modul infinit. Ei bine, și voi să aveți această intenție și să o reânnoiți în fiecare zi: fiecare faptă a voastră, fiecare cuvânt al vostru, fiecare gând al vostru să fie un act de iubire pentru Dumnezeu.

26 decembrie 1929
Mi-ar fi părut rău să fi lăsat să treacă aceste zile sfinte fără să vă adun, chiar și numai pentru câteva minute. Nu am intenția să vă fac o conferință. Vreau înainte de toate să vă mulțumesc pentru urările bune pe care mi le-ați trimis – spun bune pentru că sunt însoțite de multă rugăciune pentru mine și pentru intențiile mele. Pius al X-lea spunea că el se simte susținut și purtat de rugăciunile sufletelor bune. Și eu nu știu cum aș merge mai departe fără acest sprijin. Cred chiar că una din intențiile pe care le-a avut Domnul înființând această companie a Sfintei Tereza a Pruncului Isus este aceea de a acorda episcopului de Ticino un sprijin stabil și permanent de rugăciuni și haruri. De aceea, rugăciunea pentru episcop și pentru intențiile lui trebuie să o considerați ca pe o parte integrantă a misiunii voastre. Astfel, când veți fi în Paradis, amintiți-vă că dacă episcopul a reușit să facă un pic de bine în această regiune a noastră, pe care sectele ar vrea să i-o fure lui Isus Cristos, meritul este în mare parte al Companiei Sf. Tereza. Este așa nevoie de acest ajutor încât vă rog să nu vă mulțumiți să închideți nevoile Episcopului în intențiile generale ale rugăciunilor voastre, ci aș vrea să se fixeze o zi pe săptămână în care Compania să ofere Inimii lui Isus toate rugăciunile sale, toate eforturile, toate crucile sale în acest scop. Și Dumnezeu să vă răsplătească pentru această imensă iubire. Și pentru că vorbesc despre aceasta, aș vrea să vă reamintesc un punct din spiritul Sfintei Tereza a Pruncului Isus cum se citește în viața sa. Sf. Tereza spunea că nu vrea să țină nimic pentru sine, ci să dea totul Bisericii și sufletelor. Compania care își ia numele de la Sf. Tereza trebuie să-i reproducă spiritul chiar și în cele mai mici detalii. Deci învățați și voi să nu mai țineți nimic pentru voi. După părerea mea, ar fi bine să aveți un fel de cadran pe care sunt notate zilele săptămânii și în fiecare zi să fie trecute pe el intenția potrivit căreia oferiți fiecare rugăciune și fiecare faptă bună a voastră.

Gândiți-vă un pic în fața lui Dumnezeu și apoi fixați-vă intențiile pe care vi le va inspira Domnul însuși. Repet, acesta este un punct de imitare a spiritului Sfintei Tereza și așa cum Isus a fost mulțumit și consolat pentru ceea ce a făcut Sf. Tereza, la fel va fi mulțumit și consolat pentru ceea ce veți face în această privință.

În al doilea rând, am vrut, chemându-vă, să vă spun că sunt mulțumit de Companie, sunt mulțumit de fidelitatea cu care perseverați în companie. Dacă ați fi niște copile care nu mai au pe nimeni și care ați fi părăsite în lume, ar fi într-un fel explicabilă rămânerea voastră în Companie. Dar sunteți fiice care aveți o casă, o familie, îi aveți pe cei dragi ai voștri care v-ar vrea mereu cu ei: cu toate acestea voi perseverați în a spune rămas bun casei, familiei, celor dragi ai voștri, pentru a vă dedica operelor ce-l slăvesc pe Dumnezeu și salvării sufletelor. Această perseverență este pentru mine de o nespusă consolare. Și mă consolează cu atât mai mult cu cât voi nu sunteți consacrate lui Dumnezeu, ca atâtea altele, într-o mănăstire, într-o congregație deja fondată și deja existentă de mult timp: sunteți în schimb într-o congregație care începe acum și care în ochii lumii, și chiar a celor buni, apare ca o noutate ciudată. Perseverența voastră într-o congregație de acest fel îmi dă și mai multă consolare: pentru că este desigur mai greu să perseverezi într-o congregație de acest fel decât într-o alta. Această generozitate, dacă cauzează atâta încurajare episcopului, cu atât mai mult trebuie să încurajeze și să consoleze Inima lui Isus. Isus este aici și aude, și eu vă asigur că prin gura mea, Isus vă mulțumește pentru fiecare sacrificiu pe care l-ați făcut pentru Companie din primul moment în care ați intrat până în prezent. Și apoi sunt mulțumit nu numai de fidelitatea voastră – sunt mulțumit de munca voastră. Sunt mulțumit de activitatea voastră la Jurnalul Poporului. Sunt convins pe zi ce trece că acest ziar este un mijloc foarte puternic pentru a păstra credința și pentru a reânvia credința în atâtea persoane și în atâtea familii. În acea casă în care se află Jurnalul Poporului credința nu va mai dispare niciodată. Gândiți-vă ce merit! Vă spun aceasta pentru a vă încuraja să perseverați cu pasiune adevărată și sfântă în această activitate. Este grea munca pentru voi, dar fiți convinse că sacrificându-vă pentru ziar, voi vă sacrificați pentru Împărăția lui Isus. Vă voi fi recunoscător dacă, pe lângă muncă, ați consacra o zi pe săptămână în care să oferiți rugăciunile pentru difuzarea ziarului. Și întrucât la biroul vostru vin atâtea persoane – și atâtea persoane întâlnite și în afara biroului – vă voi fi recunoscător dacă ați folosi acest prilej pentru a difuza acest ziar.

Sunt mulțumit de asemenea și pentru activitatea voastră pentru Uniunea Feminină. Asupra acestui punct nu mă opresc pentru că știți deja câte speranțe nutresc în privința apostolatului Uniunii Feminine. În toate parohiile unde merg în vizită și găsesc grupuri feminine, găsesc cruciatele Sfântului Sacrament, găsesc o flacără de sfântă fervoare și de sfânt apostolat. Nu este așa în schimb în parohiile unde U.F. nu a putut să-și planteze rădăcinile. Acum acest bine este atribuit în mare parte Companiei Sfânta Tereza a Pruncului Isus. Sunt foarte mulțumit de activitatea voastră la Oratoriul din Besso. Ah! Dacă în loc de 5, ar fi 10, 20 de fiice ale Companiei Sf. Tereza, vă asigur că tineretul feminin din Lugano, unde acest tineret este mai mult decât în altă parte prins în curse și unde este mai mult decât în altă parte un instrument al răului ... .

Sunt mulțumit de Companie și pentru că una dintre voi se află mereu departe de surorile ei și lucrează izolată pentru Împărăția lui Dumnezeu, făcând un sacrificiu deloc ușor. Și sunt sigur că dacă sacrificiul acesteia ar fi cerut tuturor și fiecăreia dintre voi, toate ați fi dispuse să-l faceți din dragoste pentru Isus și pentru suflete. Isus să vă binecuvânteze pentru aceste dispoziții și Isus să facă ca ori de câte ori aveți contact cu lumea, lumea să nu vă fure nici un atom din spiritul vostru bun: ba dimpotrivă, Isus să facă ca în aceste contacte cu lumea, să puteți lăsa pretutindeni amprenta bunului exemplu, mai precis astfel încât în localitățile pe unde treceți toți să poată spune: a fost aici o domnișoară a Companiei Sfânta Tereza, se vede că este un suflet al Domnului.

În sfârșit sunt mulțumit, știți pentru ce? Cu ocazia Crăciunului, părinții uneia dintre voi au cerut și au insistat ca fiica lor să poată să petreacă Crăciunul în familie. Nu este de mirare ca părinții să dorească așa: toți știm cum este inima unui tată bun, a unei mame bune! Dar ceea ce este minunat este ca o fiică a Companiei Sf. Tereza să spună bunilor ei părinți ceea ce a spus Isus Preasfintei Maria și Sfântului Iosif: "Voi vă văitați și plângeți pentru că nu vin la voi în aceste împrejurări în care toți membrii familiei speră să se găsească în aceeași casă și la aceeași masă; dar nu știți că, chiar iubindu-i cu afecțiune pe cei dragi ai mei, nu pot să uit ceea ce i-a promis lui Dumnezeu?"

Acest lucru este minunat – cu atât mai minunat cu cât, în aceleași împrejurări toate dintre voi, de la prima până la ultima, ați fi făcut la fel. Aceasta m-a consolat imens de mult și este dovada că spiritul Companiei se formează și se încheagă tot mai mult. Iată ce voiam să vă spun și pentru ce voiam să vă mulțumesc. Și pentru ca mulțumirea să nu fie numai cu cuvinte, înainte de sfârșitul acestui an, voi celebra Sfânta Liturghie pentru voi. Sfânta Liturghie este comoara prețioasă pe care eu o am. O voi celebra la 30, luna aceasta, pentru ca Isus să facă din voi cele cinci pietre fundamentale ale Companiei și pentru ca pe acestea să le prelucreze cu dalta care îi formează pe sfinți: crucea! "Am învățat să mă îndoiesc de tot ceea ce nu este acoperit cu copacul crucii." (Ivergensen). Cât de adevărat este acest cuvânt! Isus să prelucreze cu crucea, iubită, dorită zi de zi, ceas de ceas din iubire pentru Isus, din iubire pentru suflete!

Lunea Paștelui 1930
Sunt foarte mulțumit să vă văd aici adunate a doua zi după frumoasă și sfânta sărbătoare a Paștelui. Profit de această ocazie pentru a vă mulțumi pentru tot ce faceți pentru suflete și pentru Împărăția lui Dumnezeu – oricare ar fi îndatorirea pe care fiecare dintre voi o are în mica Companie a Sfintei Tereza, totul este pentru Domnul, totul este pentru suflete, și episcopul care prin funcția sa trebuie să promoveze Împărăția lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor nu poate să nu simtă o mare recunoștință față de cele care îl ajută în îndeplinirea acestei foarte înalte misiuni.

Deci, Isus să vă răsplătească, să vă sfințească mereu mai mult cu abundența harului său, astfel încât să fiți un instrument din ce în ce mai adaptat pentru a face binele, potrivit vocației pe care v-a dat-o Domnul.
Voi face pentru voi trei reflecții foarte scurte:
a) Prima reflecție se referă la numărul vostru. Mica Companie a Sfintei Tereza a început cu două, acum sunteți șase. La prima vedere poate părea un progres de mică importanță: dar în realitate este un progres mare. Să găsești într-un scurt timp șase reunite în Companie, adică șase care lasă locul natal, casă, părinți pentru a se dedica în totalitate apostolatului, nu este lucru ușor. Este chiar un lucru greu: atât de greu încât eu spun cu siguranță că acesta nu este lucrarea omului, ci lucrarea lui Dumnezeu – numai a lui Dumnezeu.

Și această intervenție vizibilă a lui Dumnezeu trebuie să vă consoleze și să vă încurajeze: trebuie să vă umple de un sfânt curaj și de o sfântă bucurie. În același timp, această vizibilă intervenție a lui Dumnezeu trebuie să vă îndemne pe toate să vă rugați ca Dumnezeu care v-a chemat să vă dea perseverența în vocație. Isus spune în Evanghelie: ...... – Ceea ce înseamnă: erau doi care măcinau la aceeași moară: unul a rămas, celălalt a plecat; și doi erau cei care arau pe același câmp: unul a continuat lucrul cel bun, celălalt l-a lăsat.

O, Dumnezeu să nu permită ca acest lucru să li se întâmple celor dintâi care au fost chemate să lucreze în via mistică a companiei Sf. Tereza a Pruncului Isus! Totul vine de la Dumnezeu: de la Dumnezeu perseverența în vocație. Atât vocația, cât și perseverența sunt haruri mari. Și harurile mari nu se obțin fără rugăciuni intense. De aceea, rugați-vă când îl primiți pe Isus în inimă prin Sfânta Împărtășanie: în acel moment în care Isus este în întregime al fiecăreia dintre voi, spuneți-i mereu unul din acele cuvinte care merg drept la inimă: spuneți-i să nu vă lase să vă întoarceți în lume; spuneți-i să vă țină mereu țintuit în inimă marele gând al nimicniciei acestei lumi, al scurtimii vieții – și în schimb, al norocului de a trăi și de a muri în slujba lui Cristos, în câmpul aposolatului, cu armele în mână, cum spunea Sfânta Tereza a Pruncului Isus.
Presupuneți că una din voi se reântoarce în lume. Cât vă va rămâne? O! Atât de puțin, pentru că viața este o suflare! Și în ora morții ați spune: "Era mai bine dacă aș fi rămas în Companie pentru a trăi toată pentru Cristos și pentru a muri cu sigiliul miresei lui Isus Cristos în frunte!"

b) O a doua reflecție se referă la dificultățile pe care voi puteți să le întâlniți mai ușor.
1. O primă dificultate. Una dintre voi poate gândi: "Dacă aș fi lăsat lumea pentru a mă face soră – pentru a intra într-o clauzură – sau într-o adevărată Congregație religioasă – atunci într-adevăr aș fi fost norocoasă. Dar aici, în acest loc, în această companie sunt ca o domnișoară oarecare. " Surorile, chiar și cele ce nu au viață de clauzură, sunt mai mult sau mai puțin separate de lume: eu, în schimb trăiesc cu totul în mijlocul lumii. Surorile cel puțin au haina care le deosebește de persoanele din lume, poartă crucifixul pe inimă, sunt privite de cei buni cu o sfântă invidie, ca niște creaturi privilegiate; până și cei triști, când văd trecând o soră, își spun în sinea lor: "Iată un suflet generos care se dedică binelui tuturor!" Dar eu nu am nimic care să mă deosebească de persoanele din lume, par cu adevărat o domnișoară oarecare. Nu vor lipsi chiar persoane care vor spune: "Ce ciudățenie să te încrezi într-o Companie ca aceasta! Dacă cel puțin s-ar fi făcut soră!"

Iată: se poate ca diavolul să ispitească pe vreuna dintre voi cu aceste gânduri neliniștitoare; ei bine, trebuie să-l îndepărtați cu gândul că Dumnezeu dă naștere în Biserica sa, potrivit necesităților timpului, celor mai variate forme de Congregații. Vreau să vă amintesc un cuvânt al lui Luigi Guanella, mare slujitor al Domnului și mare apostol al Împărăției Sale. Eu îl însoțeam adesea în călătoriile lui, în vizitele pe care le făcea într-un loc sau altul pentru intențiile sale bune. Odată treceam împreună sub zidurile Institutului Grimm din Milano, un măreț și somptuos colegiu pentru fetele din înalta aristrocație milaneză. Și Don Guanella cu acel surâs al său bun și viclean, după un timp mi-a spus: "Vezi aici masoneria Bisericii?" "Adevărat?" Don Guanella mi-a spus: "Directoarea și profesoarele din acest institut fac binele în lume, în măsura în care masoneria face răul: masoneria uneltește pentru a distruge Împărăția lui Dumnezeu, ruinează sufletele – aceste profesoare, fără a se face observate, fără a sări în ochii lumii, fac un bine incalculabil: sunt toate surori, de la directoare până la ultima, sunt călugărițe adevărate cu reguli și voturi, dar nimeni nu își dă seama de acest lucru – nu poartă nici un semn distinctiv, se îmbracă modest, dar nimeni nu le deosebește de persoanele din lume!" "Și de ce – am spus eu – nu mărturisesc deschis că sunt surori?" "O, a răspuns Guanella, atâtea familii nu ar avea curajul să-și trimită fiicele la un institut de surori, în schimb le trimit aici unde în aparență nu există nici măcar umbră de congregație religioasă, și așa acele surori sub acoperirea de simple domnișoare fac un bine imens la Milano, la Roma și în alte locuri." Și – continua don Guanella să spună - "în ziua de azi binele trebuie făcut și în acest mod, și sunt chiar admirabile căile Domnului, care face să se nască Congregații adaptate tuturor necesităților timpurilor!" – Într-adevăr, m-am aflat o dată la Roma într-un colegiu condus de aceste surori ascunse. A venit directoarea și directoarea adjunctă: dacă nu aș fi știut anterior, nu aș fi visat că sunt călugărițe: îmbrăcate decent, cu toată eleganța care se cuvine celor care conduc un colegiu profund aristrocratic, cu comportamentul dezinvolt, sprinten – nici un indiciu că erai în prezența unor călugărițe. Și gândiți-vă ce sacrificiu trebuie să facă pentru a renunța la satisfacția de a apare ca călugărițe. Dar gândiți-vă și la meritul pe care îl au în fața lui Dumnezeu și a Bisericii. Sunt suflete care s-au logodit cu Isus Cristos, dar care renunță la a purta haina acelei nunți dumnezeiești – pentru ca să poată face pentru Împărăția lui Dumnezeu ceea ce cu haina nu ar fi putut face.

Vă arăt aceasta pentru că vă explică un pic misiunea Companiei Sf. Tereza și pentru a înțelege că în ziua de azi este nevoie și de surori cum sunteți voi. De exemplu: priviți numai ceea ce faceți pentru Jurnalul Poporului – ziar care face un bine pe care nimeni nu îl poate măsura. Și această muncă pe care voi o faceți, dacă aș fi dus-o la Călugărițele Sfintei Caterina, la Benedictine, la Surorile Capucine, mi-ar fi spus că nu este muncă de clauzură; și așa mi-ar fi răspuns cele douăzeci de surori care sunt în Ticino.

Ce aș fi făcut? Dumnezeu mi-a trimis mica Companie Sf. Tereza și în veci fie binecuvântat – acesta este un eșantion din binele pe care îl faceți, prin harul lui Dumnezeu, dar câte altele aș putea să mai adaug! Și cine va măsura binele care se va face într-o zi când Compania, depășite fiind primele dificultăți inevitabile, va fi crescut în număr și în forțe? Deci, gata cu gândurile descurajatoare, gândiți-vă în schimb că misiunea voastră corespunde întru totul voinței lui Dumnezeu, nevoilor diecezei noastre atât de persecutată de dușmanii religiei.

2. O a doua dificultate pe care ați putea-o întâlni este gândul la familie, la părinți. Distanțarea de părinți este un continuu și tăcut martiriu pe care fiecare călugăriță îl poartă cu sine oriunde merge și totdeauna – chiar dacă ar duce-o așa o sută de ani. Oferă aceasta lui Dumnezeu în mod generos, dar cum o simțea aceeași Sfânta Tereza a Pruncului Isus și o numea cu sublimul cuvânt exilul inimii. Această distanțare, voi o simțiți și mai mult decât alte călugărițe, știți de ce? – pentru că familia voastră, părinții voștri înțeleg greu că și voi sunteți adevărate persoane consacrate – și deci se resemnează mai greu să vă trateze drept călugărițe. Dacă voi ați fi mers la clauzură – sau în alt noviciat, după regulile obișnuite – părinții ar fi spus: "Acum totul s-a sfârșit: să o lăsăm cu Domnul pe această fiică: o vom avea cu noi în Paradis, pe pământ niciodată: facă-se voia lui Dumnezeu." Dar în schimb, cazul vostru este diferit: părinții spun "această fiică vine în lume ca și noi, se îmbracă ca și noi, de ce nu poate veni acasă și să stea un pic și cu noi: oricum nu este o adevărată soră!"

Iată circumstanța care face pentru voi mai dureroasă îndepărtarea de familie. Părinții fac toate acestea cu bună credință și împinși numai de dragostea față de fiică și nu își dau seama că în mijlocul acestui fel de asalt la adresa inimii fiicei, inima sângerează ... este firesc și omenesc.
Ei bine, acesta este un sacrificiu pe care Isus îl cere de la voi, faceți-l cu generozitate. Oferiți-i în fiecare zi și de fiecare dată lui Isus inima voastră rănită de această dureroasă renunțare. Această renunțare atât de amară pentru voi este delicioasă pentru Isus, care o acceptă cu o bucurie infinită.

Știți de ce Isus s-a simțit așa de dumnezeiește atras de Sfânta Tereza a Pruncului Isus, astfel că a copleșit-o cu haruri și favoruri? Pentru că această generoasă mireasă a lui Isus Cristos a știut să-i dea chiar ceea ce ea numea "exilul inimii", și amintiți-vă din viața ei că ar fi vrut să meargă la Carmelul din Hansi în China pentru a putea să-i ofere Mirelui ei dumnezeiesc o inimă care nu va mai avea nici confortul cuvântului, nici al vederii surorilor și a părinților săi – pe care totuși îi iubea cu atâta iubire.

3. O a treia dificultate – viața de comunitate
Viața de comunitate este grea: una are un caracter, alta un altul, una are defectele sale, alta le are pe ale ei. Astfel că a trăi mereu împreună, când există aceste diversități de temperamente și aceste lipsuri, este un lucru destul de chinuitor și de greu. Ei bine, Dumnezeu care modelează sufletele cu crucea, s-a slujit totdeauna de viața de comunitate pentru a perfecționa sufletele și a le face sfinte. Uneori când merg în vreo comunitate religioasă, câte o soră îmi spune: "Dacă ați ști ce caracter are cutare ... cutare alta ... e insuportabilă. Și apoi pare că are ceva cu mine: s-ar spune că îi face plăcere să mă necăjească ... eu nu îmi mai găsesc liniștea ... . Pentru mine acea soră este o otravă zilnică ... ."

Când aud vorbindu-se astfel simt o intensă mâhnire și zic: "Ce călugăriță nefericită este aceasta, care nu cunoaște căile lui Dumnezeu. În loc să profite de cruce pentru a se face sfântă, o refuză și o respinge". Când vreți să vă asigurați că sunteți pe calea perfecțiunii, a adevăratei și solidei perfecțiuni, reculegeți-vă un moment în fața lui Dumnezeu și examinați-vă asupra modului în care vă purtați când aveți de a face cu o soră care, dintr-un anumit motiv, vă este antipatică. Dacă știți să tăceți, să tăinuiți acest lucru, să surâdeți, să vă purtați bine, să vorbiți cu dezinvoltură chiar și atunci când sufletul se răzvrătește să facă aceasta. Fiți sigure, foarte sigure că sunteți pe calea perfecțiunii. Veți spune: "Uneori se face chiar așa, dar alteori se greșește, se ascultă proasta dispoziție în loc să se asculte iubirea". Eu vă spun că în practicarea virtuții nu trebuie să se aibă pretenția de a nu greși niciodată. Când ne gândim că până și Sf. Tereza a Pruncului Isus cu puține luni înainte de a muri, a dat un semn de dezgust în fața unei surori pe care o găsea supărătoare, putem să ne consolăm și noi pentru slăbiciunile noastre. Ceea ce contează este să existe efortul de a se învinge din ocazie în ocazie. Puțin câte puțin, cu harul lui Dumnezeu, ajungem să ne învingem pe noi înșine și să practicăm acea iubire care pe de o parte face frumoasă viața din Comunitate, pe de altă parte este un adevărat ascensor care ne duce la perfecțiune.

c)O a treia reflecție – privind spiritul pe care trebuie să-l aveți în Regulamentul care v-a fost dat se vorbește cu o anumită amploare despre spiritul Companiei. Dar îmi stă la inimă să întăresc în voi acest principiu – sufletul întregii zile trebuie să fie unirea cu Domnul Nostru Isus Cristos. Se vede că Domnul, mai ales în aceste timpuri în care este atât de părăsit de oameni, dorește suflete care să stea în continuu contact cu el. Citiți viața Sfintei Tereza a Pruncului Isus, ea nu putea să treacă cinci minute fără să se gândească la Isus. La fel și slujitoarea lui Dumnezeu, sora Benigna Cons. Ferrero nu făcea un pas fără să vorbească cu Isus. La fel, frumoasa viață a sorei Maria Marta din Chambon, o biată femeie care spăla vase în mănăstirea Vizitării din Chambery, moartă în 1907 (este în curs de beatificare). Ea a avut stigmatele, a petrecut patru ani postind. Ei bine, și ea era mereu cu gândul la Isus. Lui Isus îi plăcea atât de mult această conversație interioară, încât îi apărea și o ajuta chiar și în munca sa. Veți spune: dar erau surori de clauzură, nu trăiau o viață activă ca noi. Și Ida Matei nu a muncit ca voi? Și nu era mereu cu Dumnezeu? Deci, fiți atente ... . Să nu vă gândiți niciodată că Compania Sf. Tereza este instituită numai pentru opere de apostolat, ea este instituită încă, și mai ales, pentru a-i da lui Isus Cristos un grup de suflete care să-l iubească pe cel părăsit de oameni cu o viață de mare unire cu el.

Părintele Plus spune: dacă o persoană are obiceiul de a-și lăsa capul în jos cel puțin o dată pe zi pentru a adora Sfânta Treime care locuiește în inima sa, această persoană poate deja să se consoleze și să considere că este în numărul prietenilor lui Dumnezeu. Dacă, deci, o persoană care își amintește de Dumnezeu o dată pe zi se poate clasifica drept persoană a lui Dumnezeu, ce soartă va fi aceea a sufletelor care se străduiesc să trăiască, să muncească, să sufere în continuă unire cu Isus?
Și acum Sfânta Binecuvântare. Întorceți-vă mulțumite la mica voastră locuință și reluați mulțumite viața voastră obișnuită, după sfintele zile ale Paștelui. Pregătiți-vă să petreceți cu sfințenie luna Sfintei Fecioare, pentru că, după iubirea pentru Isus, nu trebuie să existe o alta mai vie și mai puternică decât aceea față de Maica lui Dumnezeu și Maica noastră, Preasfânta Maria.

SFINTELE VOTURI 23 – VIII – 1930
A sosit norocosul moment al depunerii Sfintelor Voturi de către șapte dintre voi. Patru surori efective ale Companiei Sf. Tereza a Pruncului Isus și trei auxiliare ale acestei Companii.
Eu am dorit acest moment de mult timp, așa cum se așteaptă împlinirea unei mari speranțe. Acum când un astfel de moment a venit, îi mulțumesc înainte de toate Domnului, dătătorul oricărui har. Dacă Compania s-a născut este harul Domnului. Dacă Dumnezeu ar privi la păcatele mele, Compania nu ar fi avut nici măcar o viață de o zi. În schimb, sunt acum trei ani de când Compania există. Când eu voi fi mort, Compania va mai exista încă și va continua să lucreze pentru Împărăția lui Isus. Ce har de la Domnul! De obicei, Congregațiile care apar în Biserica lui Dumnezeu durează secole de-a rândul: așa va fi viața Companiei. Ce har de la Domnul!

Nici nu pot să-i spun Domnului recunoștința mea; am oferit Sf. Liturghie din această dimineață ca mulțumire. L-am rugat pe Isus să-i mulțumească Sfintei Treimi pentru că a făcut să răsară pe solul diecezei mele copacul binecuvântat al Companiei Sf. Tereza a Pruncului Isus, și după ce i-am mulțumit lui Dumnezeu, vă mulțumesc vouă. Isus a spus: "Am căutat pe cineva care să mă consoleze în agonia mea. Am căutat pe cineva care să mă ajute să plâng ingratitudinea, infidelitatea, răutatea lumii ... dar nu am găsit pe nimeni." Ei bine, voi i-ați spus lui Isus: "Doamne, suntem aici noi, suntem puține, suntem mizerabile, suntem păcătoase și noi; dar prima pagină a programului nostru este tocmai aceasta: să te consolăm pe Tine cu iubirea noastră". Isus a spus: "Sitio", mi-e sete, sete de suflete, infinită sete: cine va răpi sufletele lumii, iadului pentru a mi le da mie? " Și voi ați spus: "Doamne, sărmane cum suntem, vom trăi pentru a-ți da suflete. Le vom cuceri cu rugăciunea, cu cuvântul, cu exemplul, cu munca, cu suferința, cu moartea. Și pentru a fi libere pentru a ne ruga, a munci, a suferi pentru suflete, iată, o, Isuse, - avem ținutul nostru natal, unde se află biserica primei noastre împărtășanii, unde se află cimitirul morților noștri, și l-am lăsat. Avem o casă unde trăiesc cei dragi ai noștri și le-am spus acestora rămas bun. Ne-am exilat de toți pentru a trăi numai pentru sufletele noastre și pentru Împărăția ta, Isuse." Astfel, voi ați răspuns chemării Domnului, glasului Duhului Sfânt și de această corespundere vă mulțumesc. Și pentru toate sacrificiile pe care le-ați realizat în această perioadă a vieții Companiei, pentru toate renunțările pe care le-ați făcut, pentru toate suferințele pe care le-ați suportat în așteptarea acestei zile, eu vă binecuvântez de mii de ori cu toată sinceritatea. Acestea sunt sentimentele mele în acest moment. Și ale voastre?

Două sentimente în mod special trebuie să însuflețească inima voastră:
a)Un sentiment de imensă recunoștință față de Domnul. Sfintele voturi sunt un așa har încât veșnicia paradisului nu va fi destul de lungă pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru el. După ziua botezului în care ați devenit fiice ale Bisericii, după ziua primei împărtășanii în care Isus a pus stăpânire pe inima voastră, nu a mai apărut în viața voastră și nu va mai apare niciodată o zi așa frumoasă ca aceasta. Este ziua misticei nunți cu Isus Cristos; Isus din Tabernacol în acest moment vă spune: "Jam non dican vos serva, sed sposas!" De azi înainte nu mai sunteți slujitoare, ci mirese. Mirese ale Regelui Regilor, ale Domnului Domnilor cum a scris Sf. Tereza în ziua nunții sale cu Isus: ce demnitate, ce culme, ce soartă, ce paradis! Deci, spuneți cu Sfânta Fecioară: Magnificat, magnificat, anima mea Dominum!

Al doilea sentiment care trebuie să inunde spiritul vostru vi-l sugerează sfânta voastră patroană; Sf. Tereza a Pruncului Isus la 8 septembrie 1890 a depus și ea sfintele voturi. Cu acest prilej a lăsat scrise aceste cuvinte: "Logodnicul meu m-a întrebat în ce țară vreau să călătoresc și am răspuns că vreau să merg pe culmea muntelui iubirii." Spuneți și voi același cuvânt, cel mai frumos cuvânt pe care o fecioară creștină îl poate spune lui Isus, Mirele ei. Priviți în sus: nu la poale, nu la jumătatea muntelui, ci spre vârfurile muntelui iubirii. Amintiți-vă predica Părintelui Matheo către călugărițe – se reduce la două cuvinte: sau sfinte, sau nimic. Pentru voi, apoi, există un motiv special pentru a vă strădui să-l iubiți pe Dumnezeu în cel mai înalt grad: voi sunteți primele care intră pentru a forma Compania – fie ca surori efective, fie ca auxiliare. Mai precis, voi sunteți cele care imprimă pentru totdeauna Companiei adevărata amprentă: dar cum să imprimați Companiei amprentele sfințeniei, dacă nu sunteți voi sfinte? Deci priviți în sus, la vârful muntelui iubirii ca Sf. Tereza. Și dacă vreți să mergeți cu adevărat pe vârful muntelui iubirii, iubirea voastră trebuie să aibă trei calități:

a) trebuie să fie iubire sinceră, adică nu trebuie să mai aveți voința voastră: în locul voinței voastre trebuie să puneți voința lui Isus, care vă vorbește și vă va vorbi prin intermediul ascultării. Mereu în orice moment, în orice împrejurare, glasul ascultării să fie glasul lui Isus. Atunci iubirea voastră nu va fi un paliativ al amorului propriu, va fi o iubire adevărată, o iubire sinceră. Discutând cu Părintele Matheo, mi-a spus un cuvânt frumos: "renunțarea la propriul mod de vedere, supunerea voinței ascultării este primul și cel mai înalt sacrificiu pe care Isus îl cere sufletelor iubitoare, și aceasta este calea cea mai sinceră pentru a merge pe calea iubirii. În toate poate să existe eroare – într-un singur lucru nu există nici pericol, nici eroare, și este ascultarea." Imprimați în inimă ca un sigiliu acest cuvânt sfânt!

b) iubirea voastră trebuie să fie puternică. Sf. Tereza a Pruncului Isus a scris că în ziua profesiunii sale Isus nu a făcut-o să simtă nici o consolare: a lăsat-o în totală secetă și întuneric. Cu aceasta Isus a vrut să o facă pe Sfântă să înțeleagă că iubirea nu trebuie să se teamă de cruce, însăși crucea este hrana iubirii. Ei bine, așa trebuie să fie iubirea voastră: o iubire care nu obosește să ducă crucea – niciodată – până la ceasul Paradisului. Spuneți-o lui Isus ca el să vă pună în deget inelul mistic: spuneți-i că vreți să fiți miresele lui, dar ale celui încoronat cu spini, ale aceluia care străbate Calvarul, ale aceluia răstignit! Spuneți-i că atunci când veți fi ale lui, veți spune ca și Sf. Tereza a Pruncului Isus: "Doamne, ai suferit destul: astăzi este rândul meu să sufăr, să sufăr orice – să sufăr în tăcere, să sufăr cu bucurie pentru suflete, pentru păcătoși, pentru Împărăția ta – este rândul meu! O voi face, Doamne, cu harul tău!"

c) trebuie să fie iubire intimă, adică o iubire care se gândește la Isus, o iubire care vorbește, care se întreține, care lucrează cu Isus. Vă amintiți frumoasele cuvinte pe care Isus le spunea în fiecare dimineață sorei Martha Chambon în Sf. Împărtășanie: "Du-mă cu tine în timpul zilei: vom lucra împreună." Acest cuvânt spune totul. Duce-ți-l pe Isus cu voi în inima voastră în timpul zilei și trăiți în continuă dulce unire cu El, mirele vostru, viața voastră, tovarășul vostru! Să fie, deci, așa iubirea care palpită pentru Isus în sânul Companiei Sf. Tereza: să fie o iubire sinceră, prin renunțare la propria voință pe altarul ascultării. Să fie o iubire puternică prin mijlocirea crucii generos îmbrățișată, să fie o iubire intimă prin mijlocirea iubirii veșnice din Paradis. Cu aceste sentimente, cu aceste intenții, cu acest spirit depuneți voturile sfinte.

Surorile voastre care nu au astăzi norocul pe care îl aveți voi, vă privesc cu o sfântă invidie. Dar va veni și pentru ele sfânta zi, norocoasa zi a Sfintelor voturi! Astăzi când vă veți întoarce aici, la picioarele lui Isus pentru a-i spune, de la inimă la inimă, recunoștința voastră, spuneți-i și această rugăciune: Isuse, mirele meu, harul pe care mi l-ai făcut astăzi mie, acordă-l și surorilor mele, și nu numai lor, ci multor altor suflete pentru ca draga ta Companie a Sf. Tereza a Pruncului Isus să poată da multe mirese iubirii tale, multe apostole ale Împărăției tale!

SĂRBĂTOAREA SFINTEI TEREZA 1930 Nu am vrut să treacă sărbătoarea Sf. Tereza, dulcea voastră patroană, fără un cuvânt.
Primul sentiment pe care trebuie să-l aveți astăzi, la picioarele Sfintei Tereza, este un sentiment de mare recunoștință, pentru că Dumnezeu binecuvântează în mod evident Compania, și acest mare har este cu atât mai mare, cu atât mai uimitor cu cât noi nu l-am meritat: dacă Domnul ar fi privit la păcatele noastre, la nerecunoștințele noastre, la infidelitatea noastră, ar fi trebuit să retragă acest har, în schimb nu a făcut-o: așa cum el a inspirat Compania însăși, tot așa a dus-o în brațele sale de la început până în acest moment în care vă vorbesc.

Oh, mă gândesc adesea la măreția acestui har, știu cât este de greu, extraordinar de greu să dai viață unei Companii noi, și văzând că Compania se naște și merge în ciuda evidenței noastre nevrednicii, nu încetez să spun: cât de bun, cât de milostiv este Domnul! Spuneți-o și voi de o sută de ori pe zi și nu uitați că această mare milostivire o datorăm mijlocirii Sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Notați că există nu puține Asociații pioase care s-au pus sub protecția Sf. Tereza a Pruncului Isus. Dar după câte știu eu, în toată Biserica lui Dumnezeu nu există o asociație de persoane care, sub patronajul Sfintei Tereza, își lasă familia, duc o viață comună, pentru a se sfinți în ea și pentru a lucra la triumful Împărăției lui Isus pe pământ. Nu cunosc în Biserică vreo asociație asemănătoare: prima este aceasta, mica Companie a Sf. Tereza a Pruncului Isus. Și Sf. Tereza trebuie să fi fost foarte mulțumită văzând născându-se Mica Companie și trebuie să-l fi rugat atât de mult pe Isus să o binecuvânteze, să o asiste, să o poarte pe brațe. Și Isus nu a putut să-i refuze miresei sale nemuritoare acest har al său. Iată cum a apărut Compania. Iată cum noi nu putem și nu trebuie să ne atribuim vreun merit: meritul este al Sf. Tereza a Pruncului Isus care a intervenit pentru noi la Domnul; și în ultimă analiză meritul este al Inimii lui Isus care a făcut această mare milostivire.

Deci, primul sentiment pentru fiicele Sfintei Patroane să fie un sentiment de mare recunoștință față de ea și față de Inima lui Isus. Și acest sentiment să vă însoțească în fiecare zi. Eu aș vrea ca printre rugăciunile spontane ale zilei, printre aspirațiile voastre spre Domnul, să fie adesea "Deo Grațias", "Gloria Patri" pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru harurile pe care le-a vărsat și le varsă asupra Companiei. Și de asemenea pentru a-i mulțumi că v-a ales pe voi să fiți primele pietre de temelie ale Companiei voastre.

Oh, ce har! (în istoria fondatoarelor). Veți vedea ce haruri a rezervat Dumnezeu celor dintâi (iubirea crucii).
Cred că și vouă Dumnezeu vă dă haruri speciale – dar nu uitați că cu cât harul este mai abundent, cu atât mai teribilă se face obligația de a-i corespunde.
Al doilea sentiment pe care trebuie să-l aveți astăzi este o mare dorință de a o imita cât mai de aproape posibil pe Sfânta voastră Patroană. Și apoi, cu puțin timp în urmă ați oferit lui Isus voturile voastre de sărăcie, de castitate și de ascultare; îmi place să vă amintesc pe scurt în ce fel a observat Sf. Tereza sfintele voturi.

a) votul de sărăcie: este dezlipirea de bunurile pământești și în special renunțarea la orice atașare față de comoditățile proprii, față de hrană, îmbrăcăminte, față de tot ceea ce este dezmierdare a acestui mizerabil trup, a acestui biet cadavru (cum spunea sfântul paroh de Ars); ei bine, vă amintiți cât de rău a fost tratată Sfânta în privința hranei: timp de 7 ani i-a fost dată o hrană contrară gustului și înclinațiilor sale și nici măcar adecvată sănătății sale. Acest lucru a fost permis de Domnul pentru a pune la încercare iubirea eroică a miresei sale. Sfânta a suportat nu numai în tăcere, dar cu bucurie această încercare. (Să ne înțelegem: dacă vouă vi s-ar da o hrană care dăunează sănătății voastre, aveți obligația să o spuneți superioarei. Sf. Tereza a spus-o cu puțin timp înainte de a muri, când i s-a poruncit să spună în virtutea sfintei ascultări ceea ce îi făcea rău).

Aceste lucruri sunt pentru voi lucruri de admirat, dar nu de imitat. Voi aveți datoria de a spune imediat ce vă face plăcere sau nu vă face bine ... . După ce ați spus-o, dacă se continuă să se dea încă acea hrană, în ciuda plângerii, atunci sunteți convinse că Dumnezeu vrea de la voi această încercare, și ferice de voi dacă sunteți capabile să-i dați lui Isus și astfel de dovezi de iubire.

Deci Sfânta Patroană a acceptat și a purtat cu Isus crucea unui tratament nefericit. Într-o zi, maica Agnès, plină de tristețe pentru că o vedea pe sfânta soră atât de puțin îngrijită de către superioară, și-a exprimat regretul către Sfântă: "Nu vă necăjiți, sunt chiar prea îngrijită". Era foarte sensibilă la frig: la ultima îmbolnăvire a mărturisit că la Carmel a simțit frigul încât simțea că moare. Și totuși nici o plângere. Patul Carmelului nu era comod ca al nostru, pufos și cu cuverturi bune și moi. Este o saltea dură cu cuverturi aspre.

În acel pat sărac, Sfânta și-a petrecut uneori nopți întregi tremurând de frig fără să poată să doarmă o clipă. Dacă i-ar fi spus maestri de novice ... dar nu i-a spus-o decât pe patul de moarte. A vrut să accepte din mâinile lui Isus această mortificare teribilă și să o poarte din dragoste pentru El atâta timp. În ceea ce privește îmbrăcămintea, Isus a permis să i se dea haine de o calitate mai proastă și chiar acelea care se adaptau mai puțin persoanei sale. O dată i s-a dat o haină care aproape că stârnea ridicolul, atât de rău îi stătea îmbrăcată cu ea: una din surori a întrebat-o dacă nu simțea un sentiment de ciudă. "Nicidecum" a răspuns zâmbind Sfânta. Toate obiectele care erau în folosința sa, inclusiv mobilele din chilie, era de cea mai proastă calitate; mai rămâneau micul birou și vasul pentru apă sfințită care erau mai degrabă nepotrivite. Când a intrat la Carmel sora Celina s-a lipsit și de acestea: le-a înlocuit cu o masă și un vas pentru apă sfințită pe care le-a găsit într-un hambar pentru că erau deteriorate. Vă amintiți din Istoria unui suflet cum la ultima boală, arsă de febră, într-o seară, simțind că moare de sete, s-a adresat lui Isus: micii tale mirese îi este tare sete, dar ...... Isus a răsplătit acel eroism inspirându-i ...... Și sfânta a plâns văzând bunătatea lui Isus. Dar din acest fapt plin de duioșie se poate deduce cum în timpul întregii boli Sfânta nu căuta nici o ușurare.

În rest, surorile sale afirmau că dinadins se abținea să ceară o cană cu apă rece ... un ciorchine de strugure – pentru că spunea că spiritul de sărăcie nu îi permite să ceară ceea ce îi face doar plăcere, fără a fi chiar necesar.
Înainte de a fi dusă la infirmerie, își petrecea noaptea pe salteaua sa tare mereu singură, tot fără o ușurare, cu tusea care îi sfâșia stomacul, într-o chilie departe de comunitate, și era fericită în acea singurătate pentru că, cu accesele sale de tuse, nu incomoda pe nimeni. Este ușor de spus aceste lucruri, dar să le practici! Și totuși Sfânta a practicat astfel, din iubire pentru Isus și pentru suflete, sfânta sărăcie până la moarte!

Eu nu adaug comentarii, aceste exemple vorbesc de la sine. Nu o să pretindeți să ajungeți la eroismul Sfintei Tereza: ferice veșnic de Companie dacă Isus va vrea să facă să se nască în sânul ei un suflet care să se apropie de eroismul Sfintei Patroane!
Dar repet, în general să nu se pretindă să se ajungă aici. Dar aceste exemple să vă fie un stimulent pentru a suporta fie aceste neajunsuri, fie acele sacrificii pe care sărăcia religioasă le implică. Mai ales fiți generoase în a sacrifica toate pretențiile în modul de a vă îmbrăca. În aceste puncte fiți generoase: mergeți la rădăcină; sacrificați tot ce trebuie să sacrifice un suflet care nu mai vrea să fie al lumii, ci în întregime al lui Isus. Isus este aici și aude! Oh, cât de mulțumit este dacă acestea sunt sentimentele voastre, propunerile voastre.

b) votul de castitate
Oh, sfântul vot care vă aseamănă cu îngerii! Oh, sfântul vot care vă face mirese ale lui Isus, care pasc între crini! Oh, sfântul vot care vă pregătește să urmați corul și cântecul fecioarelor care îl vor însoți în paradis pe Mielul divin!
Sfânta Tereza a Pruncului Isus a fost totdeauna un înger: de la leagăn până în paradis! Isus a condus-o pe această admirabilă mireasă a sa pe acel drum pe care a condus foarte puțini sfinți: adică nu a permis ca sfânta să simtă stimuli interiori, sugestii interioare contra curăției. Ea însăși o mărturisește, nu a simțit niciodată nici o ispită. Dacă voi nu sunteți chemate la acest privilegiu, nu vă întristați: pentru că Isus are și un alt drum pe care să conducă sufletele – este calea opusă, aceea a ispitelor interioare contra curăției. Și pe această cale au suferit în mod eroic atâția sfinți și sfinte: Sf. Girolamo, Sf. Caterina de Siena, Sf. Francisc de Chantal, torturați ani de zile de aceste ispite întunecoase și teribile! Dacă Dumnezeu permite să aveți aceste ispite, țineți minte aceste cuvinte ale Sf. Tereza a Pruncului Isus: "Inimile pure sunt adesea înconjurate de spini. Atunci crinii cred că au pierdut candoarea lor, cred că spinii ispitelor sunt de ajuns pentru a sfâșia corola lor: dar crinii în mijlocul spinilor sunt foarte iubiți de Isus. Ferice de sufletul care a fost găsit demn de a suferi ispita."

Sunt cuvinte pe care le-a scris Sfânta cu mâna sa pentru a încuraja sufletele ispitite. Dacă sunteți admise la această încercare teribilă, luptați cu curaj, puneți puritatea sub mantia Sfintei Fecioare, cu Isus, în Isus, prin Isus. Dar nu vă temeți, nu vă descurajați: "fericit sufletul care a fost găsit demn ... "

Dacă Patroana nu a avut ispite interioare, a avut câteva ispite extrerioare. De exemplu, în timpul călătoriei la Roma, pelerinii s-au aflat înconjurați de o mulțime de studenți universitari care se agitau printre ei. La un moment dat, unul dintre ei a ochit-o pe mica Tereza și dintr-o săritură a luat-o și a dus-o dincolo de drum, fără ca Sfânta să poată opune rezistență. Dar Sfânta a trimis un gând către Sfânta Fecioară, apoi a aruncat acelui tânăr îndrăzneț o privire fulgerătoare încât el a rămas jenat și s-a îndepărtat imediat. În timpul aceleiași călătorii, a existat un tânăr pelegrin care a dat dovadă de atenții deosebite. Acestor atenții, tânăra Sfântă a răspuns cu cele mai reci rezerve, și când a fost singură cu sora Celina i-a spus: "Oh, de pe acum Isus mă sustrage sufletului înveninat al lumii! Dacă nu ar fi fost harul său, și inima mea ar fi fost rănită! Isus este cel care m-a ferit și mă va feri!"

Din aceste exemple învățați cu câtă precauție trebuie să vă purtați față de persoanele de sex diferit: învățați cu câtă promptitudine trebuie să respingeți pericolul din orice parte ar veni.
O practică foarte salutară pentru a păstra comoara sfintei castități: să reânnoiți voturile în fiecare seară.
c)votul de ascultare
Nu cu mult timp în urmă, o sfântă călugăriță (cu adevărat o sfântă călugăriță) îmi spunea: "Unul din cele mai mari haruri pe care mi l-a făcut Domnul este acela de a mă fi ajutat să ascult mereu și în toate: în mult și în puțin, în lucrurile mari și în lucrurile mici, în cele vesele ca și în cele amare: mereu. Eu sunt un caracter mândru și mă costă să mă supun: eu am simțit mereu în interiorul meu natura mea rebelă care mă face să gândesc: De ce trebuie să mă supun? De ce trebuie să ascult de o creatură ca și mine, de ce? Dar m-am gândit mereu că nu de creatură ascult, ci ascult de Dumnezeu – și cu harul lui Dumnezeu am ascultat mereu! Acum mi-a fost dată o sarcină care este mai apăsătoare pentru mine decât moartea. Dar am acceptat-o cu ascultare din mâinile lui Isus, și Isus mă ajută la fiecare pas! Oh, spiritul de ascultare este cel mai mare har pe care Dumnezeu mi l-a dat în cei patruzeci de ani de viață religioasă." Așa îmi spunea această sfântă soră. Eu am ascultat-o cu edificare și cu consolare: este un lucru atât de rar să auzi limbajul Sfinților!

Ei bine, eu îl rog pe Dumnezeu ca tuturor și fiecăreia dintre voi să vă dea ca cel mai mare har spiritual spiritul ascultării. Oh, ce ilustru model de ascultare Sf. Tereza a Pruncului Isus! În procesul canonizării sale, cele două surori ale sale au depus un jurământ că Sfânta nu a fost văzută niciodată să comită cea mai mică infidelitate față de regulă: când Maica superioară făcea vreo recomandare, ea o urma în mod strict: la sunetul clopotului care chema comunitatea la biserică sau în altă parte, ea era prima care alerga acolo.

Într-o zi sora sa Maria scria un lucru pentru a nu-l uita. În acel moment a sunat clopotul și sora a continuat să scrie. Sfânta a dojenit-o cu blândețe, dar în mod clar, spunând: "Este mai bine să uiți acest lucru decât să comiți un act de nerespectare a regulii! Dacă s-ar ști ce lucru este un act de nerespectare a regulii!"

A avut pentru un anumit timp drept superioară și maestră de novice pe maica Maria Gonzague, o superioară căreia îi lipsea acel echilibru de judecată pe care trebuie să-l aibă o superioară: această superioară o trata pe Sfânta Tereza în mod dur, în plus dădea ordine astfel încât ascultarea devenea un supliciu. Și totuși, sfânta niciodată nu s-a plâns, nici măcar față de surori, ea nu s-a gândit decât să asculte, să asculte mereu în toate. Cu puține zile înainte de a muri, în timp ce ardea de febră, sora Maria a vrut să ridice un pic o anumită cuvertură care îi acoperea picioarele, pentru a-i da un pic de aer proaspăt. "Aș vrea și eu, a răspuns Sfânta, dar nu o face fără a cere permisiunea Maicii."

Aceste fragmente sunt de ajuns pentru a vă face să înțelegeți până la ce punct de delicatețe și de finețe a împins Sfânta ascultarea sa.
Oh, Dumnezeu să dea companiei un spirit asemănător acestuia!
Am spus deja altă dată că eu am așezat la baza Companiei ascultarea. Dacă în Companie va înflori spiritul de ascultare, Compania va fi mereu binecuvântată de Dumnezeu. Binecuvântările lui Dumnezeu vor începe să se îndepărteze de Companie în acea zi în care în Companie se va micșora spiritul de ascultare.
Iată ce am crezut că este bine să vă spun. Reflectați un pic asupra acestor lucruri și scoateți din ele propuneri bune pentru a merge mereu mai repede în iubirea lui Isus.

SFINTELE EXERCIȚII: VOTURILE
29 octombrie 1931
Se împlinește anul de când ați avut consolarea de a depune primele voturi în Compania Sf. Tereza a Pruncului Isus. Astăzi această consolare se reânnoiește la dimensiuni mai mari. Înainte de toate mi se pare că nu mă înșel spunând că spiritul Companiei nu numai că s-a menținut bun, ci a dat dovezi de o fervoare mai vie și mai mare. Apoi, o dată cu fervoarea a crescut și numărul: una a venit să se alăture celor mai norocoase care trăiesc în comunitate, altele au venit pentru a face să crească micul, dar prețiosul grup al Auxiliarelor. Astfel încât astăzi pot să-i ofer lui Isus un mănunchi de Sfinte Voturi mai mare și mai bogat față de anul trecut. Aceasta înseamnă că Compania Sf. Tereza a Pruncului Isus se afirmă, se consolidează, chiar în mijlocul dificultăților și încercărilor care nu lipsesc.

Și toate acestea sunt pentru mine o consolare de negrăit: de negrăit pentru că este deja mare binele pe care Compania l-a făcut, dar mult mai mare binele pe care Compania îl va face în viitor. Eu consider că nașterea Companiei este una din cele mai mari milostiviri pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o cu generozitate mie și Diecezei. Pentru acest har nu încetez să-l binecuvântez pe Domnul și nu încetez să-l rog să continuie pentru Companie divina sa asistență. Și în timp ce îi mulțumesc Domnului, vă mulțumesc vouă care ați răspuns chemării Duhului Sfânt, dăruindu-vă cu generozitate Companiei. Eu vă asigur că Dumnezeu vă rezervă haruri speciale. Întreaga istorie a Bisericii lui Dumnezeu dovedește că sufletele care s-au sacrificat primele cu scopul de a face să se nască o Congregație în slujba Împărăției lui Dumnezeu, acele suflete au fost totdeauna privilegiate de Domnul cu haruri unice. Ei bine, voi sunteți primul drapel al Companiei Sf. Tereza a Pruncului Isus: eu vă asigur că voi ocupați un loc de predilecție în Inima lui Isus. Acest gând să vă consoleze, să vă întărească, să vă copleșească de bucurie, să vă împingă să depuneți cu un sfânt entuziasm Voturile voastre în mâinile lui Isus. Și mai ales acest gând să vă întipărească în inimă propunerea fermă de a fi fidele vocației al cărei dar prețios vi l-a făcut Dumnezeu.

În acest scop, eu vă dau patru puncte de ținut minte, pe care le veți adăuga celor pe care bunul părinte predicator vi le-a dat la sfârșitul acestor Sfinte Exerciții. Aceste puncte le iau de la Sf. Ioan al Crucii, marele maestru al perfecțiunii creștine, atât de iubit de Sf. Tereza a Pruncului Isus. El obișnuia să-și încheie exercițiile cu aceste patru cuvinte: să te rogi, să suferi, să taci, să acționezi!

1. Să te rogi : Rugăciunea trebuie să fie într-adevăr prima forță a Companiei. Dacă voi veți fi suflete de rugăciune, suflete de reculegere interioară, suflete mereu unite cu Dumnezeu, veți face pași mari pe calea desăvârșirii și veți face și lucruri mari pentru Domnul. Amintiți-vă că a te ruga este ușor, dar a te ruga bine este greu. Natura noastră coruptă este înclinată spre risipire și se revoltă în fața reculegerii. De aceea, cereți-i Duhului Sfânt fără încetare darul rugăciunii. Unul din scopurile pentru care s-a născut Compania este chiar acesta, de a da Domnului un mănunchi de suflete care să ardă de rugăciune ca lămpi veșnice. Să dea Dumnezeu ca toate și fiecare din voi să puteți deveni suflete de adevărată și mare adorație!

2. Să suferi : Din moment ce Dumnezeu v-a chemat la apostolat, fiți sigure că n-o să vă lipsească suferințele. Suferința este cea care cucerește sufletele și care face să crească Împărăția lui Dumnezeu. Cine nu vrea Crucea, să renunțe la Companie – ar fi un membru mort, o creangă uscată. Considerați deci suferința ca pe moștenirea voastră, ca pe un mijloc absolut necesar pentru a vă împlini misiunea pe pământ. Și printre toate suferințele, să vă fie dragi în mod deosebit cele care rănesc amorul propriu. Adică umilința de a fi lăsate deoparte, uitate, disprețuite, de a fi puse pe ultimul loc ca o persoană fără importanță. Dacă Compania își va însuși acest program, va fi teroarea diavolilor și bucuria lui Dumnezeu și a Sfinților săi. Este un program care face să curgă sânge ca și Crucea lui Isus, și atât de mult desgustă natura noastră coruptă. Dar amintiți-vă că Dumnezeu nu cere decât efortul: și dacă eforturile noastre pentru a practica acest program vor fi totdeauna generoase și sincere, și Dumnezeu va fi totdeauna mulțumit de voi.

3. Să taci : Nu veți găsi niciodată vreun sfânt, vreun suflet care tinde spre perfecțiune și care să nu fi iubit tăcerea. Tăcerea este elementul vieții interioare, este hrana iubirii, a umilinței, este un mijloc minunat pentru a mortifica, pentru a răstigni tendințele noastre rele. Este adevărat că voi nu sunteți în clauzură, ci în mijlocul lumii, și deci, din necesitate, vi se poruncește mai mult să vorbiți decât să tăceți. Dar există o tăcere care trebuie să vă fie mereu dragă la modul profund, când natura voastră slabă ar vrea să se plângă. Tăcere atunci când amorul propriu ar vrea să vorbească despre sine, tăcere în fața unei jigniri. Tăcere când s-ar vrea să se vorbească inutil. Tăcere mai ales asupra defectelor surorilor și ale aproapelui. Veți fi norocoase dacă veți iubi mult această tăcere. Veți găsi în ea un izvor de pace și de forță.

4. Să acționezi : Compania Sf. Tereza a Pruncului Isus nu este o companie de contemplative, este o companie de suflete lucrătoare neobosite ale Împărăției lui Dumnezeu. Desigur, trebuie să ardă mereu în voi focul sacru al rugăciunii, cum am spus deja, dar munca pentru Domnul și pentru suflete formează partea prețioasă a zilei voastre sfinte. Munciți deci cu toate puterile voastre fizice. Cu toată generozitatea inimii voastre: munciți pentru Isus, cu Isus, în Isus. Munciți, dar mereu în conformitate cu ascultarea, care trebuie să fie regula continuă și sigură a muncii voastre. Fiecare efort al vostru va fi binecuvântat dacă va fi făcut în numele ascultării.

Să te rogi, să suferi, să taci, să acționezi. Ferice veșnic de Compania Sf. Tereza dacă spiritul său se va așeza pe aceste pietre de temelie ale perfecțiunii creștine.
Și acum reculegeți-vă asupra unui gând de mare credință:
Ecce sponsus ...
Iată Mirele divin al sufletelor voastre, Isus din Sfântul Sacrament: veniți și dăruiți-vă Lui cu sfintele voturi. Beati qui vocati sunt ad nuptias Ogni!

Ferice de sufletele care sunt chemate la nunta mistică cu Mielul lui Dumnezeu care paște printre crini! Veniți voi care pentru prima oară depuneți voturile pe trei ani, cât de frumoasă este soarta voastră! Mi se pare că din Ostia divină ies cuvintele cu care începe Sfânta Liturghie a Sf. Tereza a Pruncului Isus: "Veni de Libano sponsa, veni venerasti cor meum". Vino mireasă a lui Cristos, generozitatea sacrificiului tău și a făgăduințelor tale a mișcat Inima lui Isus, vino: vei vedea cât de blând este Domnul! Oh! Da, sunt sigur: când se va împlini această perioadă de trei ani, veți spune: "Isuse, Domnul meu, nu trei ani, ci îți dăruiesc viața, în așteptarea nunții veșnice." Și să vină cea care pentru prima dată se logodește cu Isus cu voturi anuale: "Oui seminat in lacrymis in metet ..." Noviciatul său a fost în durere, acum Isus o va face să simtă bucuria recompenselor sale divine. Și să vină auxiliarele: consacrarea noastră lui Isus nu este mai puțin prețioasă pentru că este însoțită de dorința imensă de a-l iubi pe Domnul, de a-l face iubit, de a-l face să domnească până la marginile pământului.

SFINTELE EXERCIȚII 1932
15 octombrie. Sf. Tereza a lui Isus
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a îngăduit și în acest an să asist la închiderea Sfintelor Exerciții ale Companiei Sf. Tereza a Pruncului Isus și să pot să primesc în numele lui Isus voturile pe doi ani ale unei surori a Companiei, votul anual de curăție și promisiunea de ascultare a trei Auxiliare. Cred că aceste Sfinte Exerciții au reaprins în fiecare dintre voi tot mai viu sfântul zel în slujba Domnului și au fixat tot mai ferm în inima voastră hotărârea de a persevera în vocația voastră.

Din partea mea, pentru a încununa Sfintele Exerciții și pentru a încuraja făgăduințele pe care le purtați în suflet, vă atrag atenția asupra a patru principii pe care trebuie să le țineți bine și mereu prezente în minte:
1. Chemându-vă în companie, fie ca surori trăind în comunitate, fie ca Auxiliare, Dumnezeu v-a făcut un har foarte mare. Nu poate fi pentru voi destin mai prețios decât acela de a fi consacrate lui Isus, pentru a sluji numai intereselor slavei sale, triumfului Împărăției sale, mântuirii sufletelor. Este atât de mare acest har încât acum voi nu îl puteți înțelege. Îl veți înțelege în ceasul morții voastre când veți auzi în jurul agoniei voastre extreme corul îngerilor care vor cânta: "Veni sponsa Cristi, accipe coronam, quam tibi Dominus preparavit in aeternum."

2. Vocația voastră este cu atât mai demnă de a fi apreciată cu cât voi sunteți primele chemate în Companie. V-am amintit de mai multe ori acest gând, dar să știți că niciodată nu va fi repetat destul: pentru că Dumnezeu păstrează pentru cele dintâi haruri și favoruri speciale. Dacă există suflete dragi lui Isus, acestea sunt mai ales cele care, disprețuind prejudecățile și părerile lumii, nu bagă în seamă sacrificiile și greutățile de orice fel, se adună împreună pentru a forma o congregație nouă, o miliție nouă în Biserica lui Dumnezeu. Unor astfel de suflete Dumnezeu le deschide totdeauna drumul unei speciale și privilegiate uniri cu El.

3. De voi depinde în cea mai mare parte viitorul Companiei. Dacă voi veți fi sfinte, Dumnezeu va interveni să susțină Compania chiar și cu miracole, împotriva oricărei piedici care ar apare. Dacă veți fi sfinte, viitoarele surori din Companie vor privi mereu la exemplele oferite de cele dintâi și vor scoate din ele imboldul de a le imita pioșenia, iubirea euharistică, umilința, detașarea de lume, generozitatea sacrificiului și a muncii pentru Isus și în Isus. Fiecare congregație apărută în câmpul Bisericii a privit totdeauna la cele dintâi care au descins să lupte împotriva lumii și împotriva infernului pentru a constitui Congregația, și a văzut mereu în ele modelul lor cel mai autentic.

4. Rezultă obligația pentru toate de a tinde cu adevărat și constant spre perfecțiune. Un preot, care a văzut micile reguli ale Companiei, mi-a spus: "Dar acestor tinere li se propune de-a dreptul culmea sfințeniei." Și eu am spus: "Da, acesta este scopul și nu poate să fie altul, pentru că numai sufletele care se străduiesc să atingă sfințenia Sfinților vor fi apte să lucreze cu demnitate în câmpul apostolatului care este atribuit Companiei." Și dacă acest principiu este pentru toate cele care în viitor vor veni în Companie, este mai ales pentru cele pe care Dumnezeu le-a chemat primele. Și să nu credeți niciodată că viața pe care voi o duceți, viață foarte activă, viață în contact continuu cu lumea, ar fi un impediment pentru sfințenie. Amintiți-vă că dacă Sf. Tereza a Pruncului Isus a devenit sfântă, aceasta nu a fost pentru că era în clauzură, ci a devenit sfântă pentru că a practicat în mod divin unirea cu Dumnezeu, umilința, iubirea, renunțarea, aceste virtuți care pot înflori în forma cea mai frumoasă și într-o viață activă ca a voastră.

Țineți minte aceste patru principii pentru a merge cu curaj pe calea care vă este trasată de vocația voastră. Și la aceste patru principii adăugați un cuvânt de care să vă aduceți aminte, care aș vrea să fie pecetea acestor Sfinte Exerciții și să fie, aș spune, și emblema acestui nou an de activitate care vă așteaptă. Dar mai întâi vreau să vă spun un lucru. La 30 octombrie 1867 Bernadetta Soubirous își făcea profesiunea religioasă în Congregația surorilor infirmiere din Nevers. După apariții, fericita copilă nu avea alt gând decât acela de o mai intimă unire cu Dumnezeu, și lucrurile de pe pământ nu o mai atrăgeau. Într-o zi, după profesiune, au fost atribuite diversele îndatoriri, numai Bernadettei nu i-a fost dată nici o însărcinare. Episcopul care era prezent s-a adresat Superioarei pentru a o întreba de ce acelei surori nu i-a fost dat nimic de făcut. Superioara a răspuns că Bernadetta nu știe să facă nimic. Atunci episcopul s-a adresat chiar sorei și i-a spus: "Nu știți deci să faceți nimic?" și ea a răspuns: "Da, Monseniore, sunt convinsă că nu știu să fac nimic". A intervenit atunci Maestra de novice și a spus: "Monsenior, pentru că ea este slabă și bolnăvicioasă, dacă permiteți, o vom pune la infirmerie: va putea să facă un pic de curățenie, să pregătească un ceai dacă îl va ști face." Aceasta a fost umilința impusă acelui suflet privilegiat de 11 apariții ale Sfintei Fecioare; și întrucât Bernadetta era inteligentă și foarte sensibilă, i-a ajuns la inimă durerea vie a acelei umilințe, dar nimeni nu și-a dat seama de durerea suferită. După o oră, ea participa la recreație liniștită și surâzătoare ca totdeauna. Ca totdeauna, pentru că bucuria în suferință a fost deviza Bernadettei Soubirous. Ea a fost sfântă nu pentru că a văzut-o pe Sfânta Fecioară de 11 ori: a fost sfântă prin constanta și vesela sa iubire pentru cruce. Iată cuvântul pe care vi-l las:

"Surâsul în suferință"
Este un cuvânt care repugnă bietei noastre naturi slabe: numai sfinții au ajuns la aceste înălțimi încât să-și găsească bucuria în umilire și cruce. Totuși, oricât de greu, sever și eroic lucru ar fi, eu dau Companiei Sf. Tereza chiar acest cuvânt: "Surâsul în suferință". Și dându-vă acest cuvânt greu, intenția mea este ca voi, cu harul lui Dumnezeu, care poate totul, să vă străduiți să ajungeți la această culme – de a surâde cu sfințenie în mijlocul umilirilor, în mijlocul suferinței, în mijlocul crucilor pe care vi le pregătește Domnul. Când vă va fi încredințat un serviciu, o însărcinare care nu vă place, când o soră vă va fi o mare greutate și un chin prin caracterul ei, când vă va atinge o observație, un reproș, o umilință, când Domnul va permite ca spiritul vostru să fie chinuit de incertitudinile întunericului, când, într-un cuvânt, Isus, Mirele vostru răstignit, vă va face parte, în orice mod ar fi, de cruce, aduceți-vă aminte de această zi, de această oră: Surâsul în suferință.

Scrieți pe chipul vostru, scrieți pe inima voastră, scrieți pe pașii voștri această deviză a adevăratelor mirese ale lui Isus Cristos : Surâsul în suferință. Dacă veți fi fidele, străduindu-vă în fiecare zi să practicați acest cuvânt, îi veți da lui Isus consolări infinite, veți face din Companie o grădină de har și de pace, veți merge cu pași mari pe calea sfințeniei, veți salva nenumărate suflete cu suferința voastră veselă și sfântă!
Aceste dispoziții trebuie să le aveți în inimă depunând și reânnoind voturile voastre sfinte.
(Aceasta a fost ultima profesiune la care a putut să asiste. În anii următori era prea suferind.)

FRAGMENTE DIN SCRISORI SCRISE DE MONS. BACCIARINI SUPERIOAREI COMPANIEI SF. TEREZA, MARIA MOTTA
8 ianuarie 1926
Puneți-vă în mâinile Domnului, cu tot sufletul și cu toate puterile, dispusă la orice detașare și la orice sacrificiu pentru El și pentru Împărăția lui în mijlocul nostru. Și rugați-vă cu ardoare ca El să întărească în dumneavoastră aceste dispoziții generoase. Restul îl va face El, și pentru El să vă consumați (infinit destin) aceste biete și scurte zile pământești.

Zürich, 13 iunie 1926
Domnul este cel care vă pregătește pentru apostolat cu crucea, pentru că regula sigură este că nimeni nu va putea vreodată să facă un bine mai mare decât acela pe care îl fac alții, fără a suferi mai mult decât alții. Și în același timp, să aveți toată încrederea în operă – eu sunt convins de aceasta – este opera Domnulu. Desigur, în această privință vor veni greutăți: dar fericiți suntem noi dacă vom ști, cu ajutorul divin, să suferim un pic pentru Domnul și pentru suflete! Există oare un mai bun angajament pentru aceste scurte și biete zile ale vieții noastre?

21 ianuarie 1927
Cu prilejul primei aniversări de la fondarea operei Sf. Tereza, binecuvântez din toată inima sufletele generoase care i s-au consacrat și cer de la Domnul încurajare, perseverență și ... numeroase imitatoare.

11 iulie 1928
Patroana (Companiei) Sf. Tereza a Pruncului Isus veghează asupra minusculei opere pentru care lucrează: avem dovezi în această privință. Principiile trebuie să fie în mod necesar severe și grele ca și crucea.

Zürich, 13 noiembrie 1928
Să nu uitați niciodată că congregațiile chiar și cele mai mici au costat totdeauna mult timp, multă rugăciune și mai ales multă suferință. Deci, curaj dumneavoastră și primelor novice!
O imensă binecuvântare Companiei Sf. Tereza!

Zürich, 10 decembrie 1928
Amintiți-vă mereu de ceea ce urmează: dacă pereții primelor localuri ale Companiei Sf. Tereza nu sunt acoperiți de cruci fizice, morale, spirituale, nu voi recunoaște în Sf. Tereza opera lui Dumnezeu: ar fi operă umană și de aceea lipsită de garanție. Aceasta este urarea mea pentru sfântul Crăciun.

Zürich, 5 februarie 1929
De la Companie sper mult pentru Împărăția lui Dumnezeu. Va fi totdeauna un ceas de binecuvântare acela în care – potrivit unei frumoase vorbe a Sf. Francisc – se va face pentru Domnul din toată inima ceea ce din toată inima nu este posibil să se facă.

27 octombrie 1929
... să nu uitați niciodată că începuturile speciale trebuie să fie acoperite de cruci, de suferințe de orice fel și fără număr.

6 decembrie 1929
Compania Sf. Tereza în aceste zile să se roage și să ofere:
a) pentru repararea adusă Numelui Sfânt al lui Dumnezeu și pentru triumful lui;
b) pentru difuzarea Jurnalului
în recompensă – o creștere mai mare a unirii cu Dumnezeu.

21 ianuarie 1931
Mulțumind Companiei Sf. Tereza a Pruncului Isus pentru plăcutele urări, trimit o mare binecuvântare pentru ca, după cum mă rog în fiecare zi, Isus să-i păstreze spiritul cel bun și să facă din ea un mănunchi de suflete cu adevărat alese, care, cu rugăciunea, cu sacrificiul, cu acțiunea sfântă să contribuie cu putere la deschiderea drumului spre mult dorita Împărăție a lui Dumnezeu în ținutul nostru.

8 decembrie 1931
Am semnat cu mare bucurie actele profesiunii, chiar în ziua Neprihănitei. Mi se pare astfel că am dat lui Isus, prin preasfintele mâini ale Maicii Domnului, câteva suflete care îl vor iubi cu adevărat și mult, și îl vor face iubit de atâtea și atâtea suflete. Binecuvântat să fie Dumnezeu! Fiți mereu mulțumite în Domnul și binecuvântați-l în fiecare ceas pentru soarta voastră privilegiată. O binecuvântare cu adevărat mare tuturor!

23 ianuarie 1932
După ce a mulțumit pentru rugăciune, a scris: "La rândul meu mă voi ruga în fiecare zi pentru Companie pentru ca Isus să aibă grijă de ea și să o mențină pentru totdeauna fidelă față de sfântul său program de viață și de acțiune."

Davos, 29 ianuarie 1932
Cred că sunt dator să trimit o mare binecuvântare Companiei Sf. Tereza. Sper că totul merge bine în iubire, în unirea cu Dumnezeu în pacea cea mai profundă, chiar și în mijlocul (ba tocmai pentru aceasta) sacrificiilor zilnice.

Davos, 25 martie 1932
Este Vinerea Sfântă: îl rog pe Isus cel Răstignit și nimicit pentru noi să vă facă pe toate și pe fiecare să înțelegeți necesitatea de a muri pentru voi înșivă și pentru orice legătură pământească, pentru a trăi pentru Isus și a-l urma cu iubire pe calea păcii. Este atât de scurt timpul de a suferi pentru el și pentru împărăția lui.

Zürich, 8 mai 1932
Sunt foarte încurajat de bunul mers al Companiei. Nu trece o zi fără să mă rog Domnului pentru ea. Și de câte ori mă gândesc la binele care se face și se va face pentru împărăția lui Isus! ... . Multe mulțumiri pentru rugăciuni. Nu știu ce vrea de la mine Domnul: de aceea trebuie să continui să fac în modul cel mai desăvârșit divina sa voință. Sfânta Fecioară să vă binecuvânteze pe toate cu tot harul și mângâierea.

Zürich, mai 1932
Duhul Sfânt să vă binecuvânteze pe toate și să vă dea tuturor harul de a trăi din viața sa, viața interioară, viața supranaturală, moarte pentru lume și moarte pentru amorul propriu.

27 iulie 1932
... adaug o binecuvântare deosebită Companiei Sf. Tereza a Pruncului Isus, pentru ca toate, cele prezente și cele departe, să trăiască fidele sfintei lor vocații, în dezlipirea de ele însele și de lume, în iubirea față de Isus și în zelul pentru suflete.

24 decembrie 1932
Mulțumind pentru rugăciunile făcute, a scris: "Isus să vă răsplătească sfințind tot mai mult Compania, să vă întărească pe toate și pe fiecare, cu un har plin de forță, pentru a alerga constant pe căile sacrificiului."

21 ianuarie 1933
Slujiți-l pe Domnul în sacrificiu – oricare ar fi acesta, dar mereu în bucurie sfântă, privind către Isus, calea voastră, către suflete și către Paradis!

Medoscio, 10 octombrie 1933
Am nevoie de atâtea haruri: rugați-vă pentru mine. În ceea ce privește Compania, aș face o mare nedreptate Domnului dacă aș regreta acel puțin, atât de puțin, pe care l-am făcut.

Medoscio, 5 ianuarie 1934
Micii Companii a Sfintei Tereza a Pruncului Isus nu-i ofer aur, pentru că printre altele nu am; nu ofer tămâie, pentru că, mulțumită lui Dumnezeu, Compania dorește ceva mai bun: ofer deci smirnă din abundență. Această smirnă constă în a primi în pace deplină toate suferințele pe care Isus le rezervă fiecăreia în acest an! Suferință a spiritului, suferințe fizice, suferințe care vin din viața de comunitate, din muncă, din orice ocazie sau cauză. Am spus "în pace deplină" voind să spun din toată inima, cu fața senină, astfel încât el să constate, cu o infinită consolare, că este slujit de mica companie nu cu cuvinte, ci cu fapte. Mai mult ca niciodată, în acest an, trebuie să fie conștientizate cuvintele Sfintei Reguli, acolo unde se spune că Împărăția lui Dumnezeu va veni când va fi chemată de martiriul tăcut al atâtor suflete care suferă în acest spirit. Toate crucile acestui an să fie în mod deosebit oferite pentru necesitățile diecezei noastre și ale țării noastre. Compania să fie fericită că poartă în inimă această misiune!
Sfânta Fecioară să vă binecuvânteze pe toate cu Isus Cristos în brațele sale Neprihănite!

Ultima binecuvântare
Abbizzate (Italia), 30 septembrie 1934
În ziua aniversării morții Sfintei Tereza a Pruncului Isus trimit Companiei Sf. Tereza, pe care nu o uit, o binecuvântare deosebită, cerând mereu rugăciuni pentru nevoile mele.

Niciun comentariu: